duminică, 17 octombrie 2010

*VIATA CA O MANGAIERE*

                             Ce mari ne devin
                             micile placeri,
                             simple mangaieri
                             mutate'n destin:
                             un sarut furat,
                             un zambet uitat,
                             un gest furisat,
                             o privire dusa,
                             o lacima'ascunsa,
                             o mana lasata
                             peste alta mana
                             semn c-o sa ramana
                             dragostea curata,
                             o ceasca de cafea
                             care poarta'n ea
                             noroc nestiut
                             gand necunoscut,
                             o floare ramasa
                             uitata pe-o masa,
                             citita , rascitita
                             o carte invechita,
                             o umbra de parfum,
                             un regasit album ...
                             ... uriase mangaieri
                             micile placeri.   

10 comentarii:

  1. foarte frumoasa poezia,..ai ales niste cuvinte semnificative si foarte bine asezate...felicitari!!
    Domnul cu tine!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Iulia!
    Sa primesc felicitari din partea ta ... inseamna ca le merit, si ma bucur. Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere
  3. da!!!!!!!!!!! le meriti intradevar..ma stii ca nu vorbesc ca sa umplu rubrica asta..de aici de la comentarii...te pup.............

    RăspundețiȘtergere
  4. @ iarasi "multumesc!" Iulia.
    @ grazie di nuovo! Adriana> Le tue parole mi danno molta gioia. Quasi, quasi avevo paura che saresti..."sparita", dunque figurati la mia gioia di ritrovarti! Grazie davvero per tutto!

    RăspundețiȘtergere
  5. Versuri scurte in care sunt asezate sentimente profunde.
    Frumos!

    RăspundețiȘtergere
  6. Io sparita? Per carita! Sono sempre qui, vicini-vicini!

    RăspundețiȘtergere
  7. Eh, SI! grazie!! C'era solo una mia paura....

    RăspundețiȘtergere
  8. Hei..mai asteptam o alta poiezioara din suflet...............ne mai scrii????????????????????????????????

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc pentru comenturile tale,dar imi pare rau ca nu prea am timp de socializat pe mess...http://1977brunetadinbalda.blogspot.com/ e al 2 lea meu blog,sper sa ne mai vizitam pe bloguri...si imi mie imi place blogul tau,pup.

    RăspundețiȘtergere