inima noastră
ce taină adâncă,
secundă prezentă
netrăită încă,
zâmbet feroce,
strigăt fără voce,
judecător perfid
ne pune la zid
apoi ne înalță,
nedreaptă balanță,
nemeritată năpastă
inima noastră,
sălbatic instinct,
încurcat labirint,
frenetică-amăgire,
mirată uimire,
izvor de jurăminte,
lacrimă fierbinte,
durere măiastră
inima noastră...
În lipsa ta
depărtările
s-ar prăbuși peste mine,
în lipsa ta
păsările
n-ar mai zbura,
în lipsa ta
n-aș mai ști cum e bine
să-mi trăiesc clipa
și aș muri
o dată cu ea...
Primăvara
se ascunde în iarnă,
stă pitită
pe undeva,
uneori
uită de ea
și atunci o zărim,
apare
într-o rază de soare
sau
într-o caldă-adiere,
așa e primăvara,
naivă
fără să discearnă,
îi place
să se joace
cu noi
încă
din miez de iarnă...
Iarna nu-mi dă pace,
iarna mă îndeamnă
să îți fur căldura
și să mă-ncălzesc,
sub mantia-i albă
iarna-mi spune basme,
vrea să-mi spună iarna
cum să te iubesc...
cum
fără lumina ei
steaua
nu ar fi stea
eu
nu aș fi eu
fără iubirea ta.