miercuri, 30 decembrie 2015

Te caut...

Mă pierd
căutându-te,
nu-mi ajung
locurile
să te găsesc,
lipsești
de peste tot,
lipsești
dar știu 
că nu te-am pierdut,
știu
de ce nu te găsesc
în niciun loc,
știu,
ca o adiere
fermecată
te risipești
în mine
toată...


marți, 29 decembrie 2015

Îndemn

”Nu mi-o luați!”
le spuneam
celor care
privindu-te lung
știam ce gândeau
”vedeți bine
că ea
fără mine
nu va mai fi
ce vedeți...”

luni, 28 decembrie 2015

Te știu demult

Te știu demult
de când trăiesc,
poate chiar
mai demult,
de când
primele flori
răsăreau pe pământ
udate
de primele ploi,
doar noi
eram oameni
pe acolo
și
Divinitatea
ne îndemna
să dăm chip iubirii
nemușcând
din fructul otrăvit
bucurându-ne
de raiul
care ne stătea în față
și care,
ca iubirea nostră
fiind
asemenea rugului,
ardea
fără să se consume.

marți, 22 decembrie 2015

Colindă

Dumnezeu a vrut
Fiu i S-a născut,
nouă Fiu ceresc
cu chip pământesc,
în iubire sfânt,
al stelelor cânt,
Mesia promis,
drum spre rai deschis,
întrupat în El
Domn Emanuel
din veșnicii venit
Spirit preaslăvit,
nerămas cruce
Duh Sfânt ne aduce
vrea să ne unească
la masa-mpărătească,
lacrimă de sus
Mesia Isus

duminică, 20 decembrie 2015

joi, 17 decembrie 2015

Ne suntem tot

îmi ești
îți sunt
ne suntem tot
ca un soare imens
o singură ființă
ființele noastre...

miercuri, 16 decembrie 2015

marți, 15 decembrie 2015

Noaptea

Noaptea
ca o lupă
peste tainele toate
ni le socoate
ni le destupă
precum un vrăjitor
neștiutele vase
pline cu dor
noaptea
ține lumina
pitită în ea
păzește
 clipa bună
de clipa rea
noaptea
așterne stele-n povești
și”nalță suflete
spre jertfe domnești
noaptea
liniștea lumii
e mai adâncă
și stânca iubirii
e mai stâncă...

luni, 14 decembrie 2015

să știm...

Se rupe timpul în secunde
să știm ce este veșnicia,
se-mparte spațiul în oriunde
să știm deplin ce e magia.
Se rupe omul în cuvinte
să știm ce este o tăcere,
ne arde viața-rug fierbinte
să știm ce e o mângâiere.

duminică, 13 decembrie 2015

doar noi

Nimeni
nu știe
doar noi
cum
ne cuprind nopțile
în luminile lor
și ne amestecă
moleculă cu moleculă
într-o altă
una singură
împlinită și întregită
ființă
și cum
coboară cerul
cu stele cu tot
în ea
fericit
că și-a găsit locul.

vineri, 11 decembrie 2015

lacrimi

îmi adun lacrimile
lacrimă cu lacrimă
ți le trimit
în loc de cuvinte
să-mi înțelegi
tăcerea...

joi, 10 decembrie 2015

Umbra

În lipsa ta
mă reprofilez,
cobor în umbra-mi
și o urmez,
devin subțire,
doar un contur,
alunec straniu
peste tot ce-i în jur,
nepalpabil și mut,
de nimeni știut,
te caut, te caut
pentru un alt început...

miercuri, 9 decembrie 2015

E iarnă

E iarnă, doamna mea de vis,
e iarnă și tu mi-ai promis
că n-o să lași gerul perfid
să-nghețe între noi un zid,
că vei topi cu focul tău
sloiul părerilor de rău,
apoi cuminți mereu, mereu
vom face foc în șemineu
și vom privi, topiți de dor,
cum intră iarna în decor
cu fulgii ei dansând la geam
și cu scântei sărind din ram
de pom arzând cu pocnet slab,
și cerul, cerul nostru dalb,
ne va răpi și vom uita
că dragostea poate-ngheța.


marți, 8 decembrie 2015

HAIKU

                                                                        
                             Dalbe tărâmuri
                             decoruri de poveste
                             iernile din noi

duminică, 6 decembrie 2015

stea rătăcitoare

O stea rătăcea
și-a pierdut cerul
nu mai știa
încotro s-o apuce
zicea
 că oriunde se duce
mereu
de cerul ei pierdut se lovește
că rătăcește
în negăsiri
dar asta
nu o oprește,
dorindu-și locul
în care să se-așeze,
nu o oprește
să viseze.

vineri, 4 decembrie 2015

te căutam

te căutam,
încă
înaintea erei noastre
te căutam
din poartă în poartă
auzindu-ți chemarea,
și,
până să te găsesc
în cel mai frumos
colț al meu,
am străbătut
toate străzile lumii.


joi, 3 decembrie 2015

liniște

ce liniște se face
când urlu de tine
totul în jur
dispare
rămâi doar tu
și urletul meu
în rest
totul dispare
dispar și eu...

miercuri, 2 decembrie 2015

lacrimile mele

pot
să topesc zăpezi
cu lacrimile mele
și pot
să mut munții
cu ele
cu lacrimile mele
pot orice
pot chiar și
să nu mai plâng...

duminică, 29 noiembrie 2015

tăcerea

tăceam
tu
mă priveai mirată
 eu
 am vrut să-ți explic 
ce e liniștea
și 
mai adânc am tăcut
dar tu
„liniștea nu stă-n tăcere”
mi-ai spus...

vineri, 27 noiembrie 2015

ningem peste lume

Putem fi orice
noi
vrem să ținem
pasul cu vremea
acum
din frunze căzătoare
ne-am trecut
în zăpezi
și din cerul nostru
ningem peste lume
 puzderii de stele...

joi, 26 noiembrie 2015

șoapte...

”... și undeva
printre ele,
rătăcind pe acolo,
eu...”
îmi șoptești
în timp ce
îmi răscolești 
utările.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Toamnă trădătoare

vă spun
o știre bombă
care vă va cutremura:
toamna
ne-a trădat,
parșivă
cum e ea
s-a înțeles cu iarna
și
în schimbul câtorva galbeni
îi va ceda locul
iar ea,
toamna,
se va ascunde
pe după niște munți
până în septembrie ce vine,
acum
eu zic
să dăm toamna în judecată,
n-avea niciun drept legal
să ne trădeze,
așa că
o s-o câștigăm.

luni, 23 noiembrie 2015

lună, tu

Lună, tu
nu șterge
urmele pe pământ
ale iubitei,
doar luminează-le 
în noapte
și mângâie-le
cu razele tale
cum eu
ochii ei
când te privesc...

duminică, 22 noiembrie 2015

lecție de viață

Cum să numim
nenumitul
cum să înțelegem
pe teroriști
când
toate gurile omenești
ar putea zâmbi?
unde
își țin ei zâmbetele
în timp ce
își fac loc
printre noi
cu mitralierele?
și cum
să-i facem să înțeleagă
că un zâmbet
e mai prețios
decât o mie de mii de mitraliere?
Zâmbetul victimelor
nu-i îmblânzesc
pe teroriști,
e și aceasta
o lecție de viață.

vineri, 20 noiembrie 2015

M-am hotărât să fiu fericit

Cât de normali
sunt 
oamenii nefericiți?
Și atunci
eu de ce
să nu fiu normal?
chiar și în dureri
dacă știu
că liniștea fericirii
mi le rupe
și împrăștie
în toate zările
de ce 
să fiu chiar eu
primul care
să mă opun?
Așa încât
m-am hotărât
să fiu normal,
m-am hotărât
să fiu fericit.

marți, 17 noiembrie 2015

Viața și dorul

Se scurge ziua către noapte
și viața, tainic, spre apus,
nimic s-aprindă nu mai poate
sclipirea clipei ce s-a dus,
trăirea intră-n amintire
încă-nainte de-a o trăi,
ne-nghite timpul, și-o uimire
ne stăpânește zi de zi,
uimirea ezitării noastre
de-a fi mai tari decât secunda,
nemaisimțind cum dinspre astre
ne pâlpâie puternic unda
eternității și-a luminii
în care ne este izvorul,
punând într-o coroană spinii,
ne-am inversat viața și dorul.

luni, 16 noiembrie 2015

Patria mea

Patria mea
e acolo unde
 oamenii zâmbesc,
unii sunt uimiți
că-n patria mea
toți sunt fericiți,
și că 
nu există deloc 
arme de foc,
 n-au existat ghilotine,
cerurile
sunt mai mult senine
în patria mea
 furtunile
când vin
nu țin,
scăldată de soare
patria mea
nu are hotare,
țară de dor
patrie măiastră,
patria mea
poate fi
și a voastră,
haidem în ea
să ne-asigurăm fericirea
patria mea
e iubirea.

duminică, 15 noiembrie 2015

Îngeri


Dacă n-ar fi îngerii
noi oamenii
n-am ști
să iubim
cum știm
nu ne-ar crește aripi
mersul nostru
spre Dumnezeu
ar fi 
mult mai greu
dacă n-ar fi îngerii
am rămâne țărâna
udată de ploi
ființa doborâtă aici
de nevoi
noi oamenii
dacă n-ar fi îngerii
n-am mai ști
ce-i cu noi

vineri, 13 noiembrie 2015

întrebare

Poate fi
soarele
doar o nălucă?
mă întrebam
în arșița verii
de arșiță topit,
dar repede
mi-am revenit
eu
clipa degrabă trecătoare
cum aș putea
întreba asta
despre soare?
el
acolo
la fel
de milioane de ani
nestins
netopit,
și m-am dumirit
instantaneu
cum că năluca
eram eu...


joi, 12 noiembrie 2015

ascultând Chopin

ca sunetele de pian
privirile tale
întreaga frumusețe a lumii
răsună în ele
le ascult
și știu
cât de departe
sfârșitul lumii
și totuși
cât de aproape
Raiul

miercuri, 11 noiembrie 2015

cum...


cuvintele nerostite
cum ne mai apasă,
gândurile ascunse
cum ne mai frământă,
iubirile neîmpărtășite
cum ne mai rătăcesc,
pașii nepășiți
cum ne mai împiedică,
fericirile amânate
cum ne mai amână,
clipele netrăite
cum ne mai omoară...

marți, 10 noiembrie 2015

timpul pentru noi

Mă adaug ție
cum secunda secundei,
nu vreau,
fir de nisip
amestecat în nisipuri,
să mă las pierdut
în clepsidre uitate,
te adaugi mie
cum viața vieții,
împreună 
timpul pentru noi
capătă
alt înțeles.

luni, 9 noiembrie 2015

nu mă opri

Dă-mi un pumn
sau câți vrei tu
numai lasă-mă
să te descopăr
lasă-mă
să mă înfrupt
din tainele tale
cum copilul
din tainele lumii
dă-mi înciudată pumni
numai nu mă opri
să te învăț pe de rost...


duminică, 8 noiembrie 2015

toamnă târzie


Ne-a ajuns
din urmă
toamna,
și
târzie
ne împinge
acum
grăpiș
spre iarnă,
dar noi
nu ne lăsăm surprinși,
ne pregătim brazii
pentru zăpezi,
așteptăm steaua
și
ne înnoim anii...

vineri, 6 noiembrie 2015

știu să te văd

M-ai învățat
și acum știu
să te privesc
și când
 nu te văd
trebuie doar
să închid ochii...

joi, 5 noiembrie 2015

mâinile

”Ce crezi tu?”
m-a întrebat
mâna mea dreaptă
”că dacă ai inima
pe mâna stângă
eu nu mai contez?
că uite
chiar acum
te văd scriind
dar eu îți țin pixul pe foaie”
și-n timp ce scriam
îmi dădeam seama
că avea dreptate
mâna mea dreaptă,
dar în momentul acela
a sărit în sus
mâna mea stângă
”nu numai 
că ai inima de partea mea
dar în câte alea
mă folosești tu
ca și pe cealaltă”
și mi-am dat seama
că și ea
are dreptate,
așa că
le-am pus
pe amândouă mâinile mele
să-și dea
împăciuitor
mâna...

miercuri, 4 noiembrie 2015

luni, 2 noiembrie 2015

mii de fire

Țeseam
cu privirile
mii de fire
o plasă
ca de păianjen,
nu vroiam
să ne scape 
nimic
din fericirea aceea...

vineri, 23 octombrie 2015

Toamna

Cine
nu-și aduce aminte
prima  toamnă în care a înțeles
că e toamnă,
eu da,
era octombrie
desigur
fugeam 
prin parcul
prin care fugisem
și-n iunie
fugeam
și mă-ntrebam mirat
ce se întâmplă cu copacii
de-ngălbenesc cum vedeam,
speriat că poate
au început să se usuce toți,
prima mea toamnă
așa a fost,
ca o sperietură,
apoi a venit
la timpul potrivit
o altă toamnă
a doua în deslușire,
în același parc
desigur
fugind vedeam dându-mi seama
ce frumoase frunze
împrăștiau pașii mei,
a doua toamnă
alunga sperietura
primei toamne,
și astăzi
toamna
e la fel pentru mine
mă sperie
și tot ea
mă încântă.

miercuri, 21 octombrie 2015

Clipa

Cum știi
tu
să ții
în mână clipa
de parcă ar fi
ceașca ta de cafea,
 sorbind
mă privești
și-mi pare 
că-n priviri
porți
 senzuală risipa,
cum știi
tu
să ții 
în mână clipa!

joi, 15 octombrie 2015

marți, 13 octombrie 2015

toamna peste tot

s-a aruncat și-n mare
toamna
nu iartă nimic
unde vrea ea să ajungă
 ajunge
în colibă
sau castel
pe munte
și-n mare
la fel,
dar noi
oameni cum suntem
avem o scăpare
noi
toamna
 fiecare
o putem filtra
lăsând să ne ajungă
din ea
uneori
doar o undă
de miresme
și culori

luni, 12 octombrie 2015

Soare, ploi și noi...

 soare
alergăm pe câmpuri
printre flori
nu le rupem
să nu fim rupți
alergăm
și auzim
cum ele ne vorbesc,
plouă
ne ascundem sub poduri
nu ne e teamă
că  apa va crește
năvălind peste noi
știm
ce dig putem fi
dându-ne mâna...
...așa suntem noi
apărați de flori
ocrotiți  de ploi

duminică, 11 octombrie 2015

Preludiu

mă privești
lung și învăluitor
în timp ce
despletindu-ți părul
îmi spui
”acum
noi
putem fi
orice”
așa
mă faci tu
să fiu
ce vreau.

joi, 8 octombrie 2015

când lipsim

lipsești
dar ești
aici
te văd
la doi pași
nu contează
că sunt uriași
acum
noi știm
să ne fim
în gând
prezenți
și când 
lipsim

miercuri, 7 octombrie 2015