Dacă n-ar fi îngerii...

Dacă n-ar fi îngerii

noi

oamenii

n-am ști să iubim

cum știm

nu ne-ar fi

de niciun folos

aripile crescute în noi,

dacă n-ar fi îngerii

am rămâne țărâna

udată de ploi

ființa plăpândă

repede doborâtă

de nevoi,

noi

oamenii

dacă n-ar fi îngerii

nu am ma ști

ce-i cu noi.

Îngerii

Îngerii 

ne sunt aproape

sunt aici

se plimbă printre noi

aducând cu ei

seninul din cer,

trebuie doar

să-i deslușim,

trebuie doar

nevăzându-i

să întindem mâinile

și îi putem atinge.

să ningă

Să ningă, să ningă, să ningă,

să ningă din nou ca și cum

cerul ar vrea să întindă

o dalbă maramă 

cu-al iernii parfum,

să ningă cu fulgi, să ningă cu stele,

un miraj de lumini coborâte ca ele,

să ningă ca-n basmele cu Moș Crăciuni,

să ningă cu gânduri de oameni buni!

Colindă

Dumnezeu a vrut

Fiu i S-a născut

nouă Fiu ceresc

cu chip pământesc

în iubire sfânt

al stelelor cânt

Mesia promis

drum spre rai deschis

întrupat în El

Domn Emanuel

din veșnicii venit

Spirit preaslăvit

nerămas pe cruce

Duh Sfânt ne aduce

vrea să ne unească

la masă împărătească

lacrimă de sus

Mesia Isus

Copac

Mai mult decât orice

aș vrea

să fiu copac,

te-aș  primi

cu dragoste

și dăruire

la umbra mea,

mi-aș  da crengile la o parte

când ai avea nevoie

de mai mult soare,

mi-aș  îndesi frunzișul

când aș  simți

că ți-e prea cald,

ți-aș  alina tristețile

cu mângâierile duioase

ale ramurilor mele,

ți-aș  însuti bucuriile

cernându-mi

în risipă

florile 

deasupra ta,

și tu

m-ai  iubi

cum știi tu să iubești copacii,

și eu aș ști

că n-ai mai pleca

sau plecând

m-ai smulge

cu rădăcini

și m-ai duce

oriunde

cu tine...

uimire

cum ne rămâne

mereu nesfârșită

și amețitoare

uimirea că

ori de câte ori

pun mâna pe tine

 de de mine dau!

Iarna

Unde se vor fi ascunzând

iarna

curcubeiele verii?

poate se pitesc

în fiecare fulg,

poate

iarna

curcubeiele verii

se aștern

unul câte unul

în albul zăpezii,

poate iarna

noi pășim

peste curcubeie...

dăruiri

cu cât îți dau ție mai mult

cu atâta mai mult am eu,

e o îmbogățire

din dăruire,

e un tumult

și tandru și greu

la ceas promis,

e un fel de topire

în dulcea risipire

izvorâtă din vis

și scursă-n iubire...

tăcerile

cuvintele

cu ele

ne descurcăm

le rostim

le șoptim

le auzim

putem să nu le mai uităm

putem să le-alungăm

ne descurcăm

dar ce facem cu tăcerile?

cum să le rostim?

cum să le-alungăm?

când ele n-au nicio noimă...

...chiar acum

tăcerea mea

e plină de tine

și urlă

cu sunet de clopot din turlă

vibrează totul 

în jurul meu

de-atâta tăcere

vibrez și eu

și nu mai știu

aproape am uitat

cum e să fiu

la ceas târziu

de cuvintele tale legănat.

Acum

când tac

când tăcerea aceasta

e plină de tine

eu ce să fac...?

deasupra ochilor

Să te sărut

deasupra ochilor

e ca și cum

aș săruta norii

când vine furtuna

și furtuna

s-ar domoli...

Umbra

Uneori e bine,

poate întotdeauna

să lăsăm umbra

să ne vorbească 

despre

lumina ei.

i

i de la iubire

vrea să ne convingă

unde să punem punctul

i de la izvor

vrea să ne amintească

de unde venim

i de la inimă

ne vorbește despre viață

i de la iarbă

ne mângâie pașii

i de la iarnă

ne îmbujorează

i de la iertare

ne explică ce e iubirea

i de la iată

ca-ntr-o oglindă ne arată

ne arată...

Să-mi amintesc

Să-mi amintesc

de tine

e felul meu

de-a nu uita nimic.

Doar noi

Acum

parcă din lume

am rămas doar noi

și noaptea asta adâncă

pe care

o luminăm

cu privirile dorințelor noastre

și parcă

din unduita această lumină

izvorâtă din noi

renaște întreaga lume

care-a fost înainte

și va fi după

acum

în noaptea asta

parcă noi suntem

începutul a toate.

Cu alte cuvinte

Fiecare cu dor spre lumină tânjim,

cu alte cuvinte, trăim.

Tainic în noi o lume purtăm,

cu alte cuvinte, visăm.

Plângem și râdem, neîncetat ne-mplinim,

cu alte cuvinte, iubim.

Clipă de clipă clipe sfârșim,

cu alte cuvinte, murim.

Trăim și murim și iubim și visăm,

cu alte cuvinte, existăm...

Joc de cuvinte cu tine

de când

încântat

te cânt

de când

îmi ocupi

orice gând

văd parcă

peste pământ

culori

în flori

înflorind

și parcă

toți norii-s

de-argint

de când

încântat

te cânt

Știu să te găsesc

Vrei

să te-ascunzi

după un nor?

Știu să zbor!

Vrei

să te-ascunzi

în adânc?

ca în peșteri

știu să cobor

prin iarbă

prin pomi

prin dor,

oricât ar fi drumul de lung

știu să ajung

că-i noapte că-i zi

știu să ajung

până la tine

oriunde ești

sau vei fi...

Florile

Cât de firesc

și fără să ezite

își îmbogățesc 

florile

parfumul

când 

le săruți tu...

Ochii tăi

Pentru cine știe citi

totul

la om

e scris 

în priviri,

ochii tăi

sunt dovada.

Fericirea

Știu

acum știu

ce legătură există 

între

starea mea de fericire

și

fericirea ta

de ce ele

se întrepătrund

până

la a deveni

printr-un firesc

algoritm aritmetic

în noi doi

o singură fericire.

Mi-e dor

Mi-e dor

să-ți fie dor de mine,

să simt venind

de unde ești

un zumzet

de roi de albine,

să simt din nou

cum m-amețești

cu lacrima dorinței tale

de-a fi cu mine iar și iar

spre-a nu lăsa în repetare

să treacă clipe în zadar,

mi-e dor

ca dorul tău năvalnic,

nestăvilit ca un potop

să mi te-aducă iar

și tainic

să te așeze într-un loc

numai al tău dintotdeauna

mi-e dor

să-ți fie dor într-una.

Micile plăceri

Ce mari ne devin

micile plăceri,

simple mângâieri

mutate-n destin,

un sărut furat,

un zâmbet uitat,

un gest furișat,

o privire dusă,

o lacrimă-ascunsă,

o mână lăsată

peste-o altă mână

semn c-o să rămână

dragostea curată,

o ceașcă de cafea

care poartă-n ea

noroc neștiut

gând necunoscut,

o floare rămasă

uitată pe-o masă,

citită, răscitită

o carte învechită,

o umbră de parfum,

un regăsit album...

...uriașe mângâieri

micile plăceri.

Ne risipim...

ne risipim în neîncrederi

și nu mai știm

ce să mai știm

și nu mai știm

cum să mai fim

și nu mai știm

de-avem vreun rost

și nu mai știm

 nici ce a fost

și nu mai știm...

...ne risipim...

Faci parte

Faci parte

din zâmbetul meu

faci parte

din lacrima mea

din orice gând

rostit

sau nu

faci parte,

nu știu

să existe

vreo diferență

între noi.

...noi fără margini...

Tu

ca o stea

străbați universul

eu

ca un cer

te cuprind

noi

așa ne împlinim

destinul

noi

fără margini fiind...

Tu și cerul

Mă uitam în jos

și nu-mi dădeam seama

că ce văd

e cerul

atât de limpede

și nemișcată

era apa lacului,

priveam în sus

și nu-mi dădeam seama

că ce văd

ești tu

atât de senin

și adânc

era cerul.

haiku

Ascuns privirii

dincolo de cuvinte

tainic paradis.

Universul meu

Senzația că

întregul univers

s-a cuibărit

în ființa ta

o am

de când

mi-am dat seama

că pentru mine

tu

ești totul.

Noiembrie

Când

privind nehotărâte

spre iarnă

ploile-s fricoase

și nu mai știu

ce să facă

să nu înghețe

de frig

e noiembrie

și sunt semne

că toamna

se va da bătută.

Viața

dulce și amară

tandră și bizară

grea dar și ușoară

zâmbet și povară

mers întortocheat

balet delicat

plâns de bucurie

neagră feerie

bogată și pustie

clipă și veșnicie

cădere și tărie

ură și iubire

strigăt de fericire

plată și arvună

foșnet și furtună

vârtej ce ne-nhață...

...noi îi spunem viață.

Târg cu viața

Am făcut

un târg cu viața,

ne-am înțeles

ca tot ce vrea 

ea

să-mi fure

eu

să-i dau

de bunăvoie,

iar drept răsplată

tot ce îmi ia

să-mi înapoieze

gratis.

O singură fericire

Știu,

acum știu

ce legătură există

între

starea mea de fericire

și fericirea ta

de ce

ele se întrepătrund

până

la a deveni

în noi doi

o singură fericire.

M-ai învățat

M-ai învățat

să-ți ascult privirile

să-ți privesc cuvintele

m-ai învățat

ce să fac

să-mi crească aripi,

m-ai învățat

că sufletele noastre

au alte măsuri.

Cui?

Cui

dacă nu ție

să-mi dau

în avalanșă

toate visele

tu

să le iei

unul câte unul

să le rânduiești

fără risipă,

câte un vis

împlinit

în fiecare zi.

Cel mai frumos vis, tu

M-am grăbit

spre raftul cu vise

să mi-l aleg

pe cel mai frumos,

și te-am visat...

tu doar tu

N-ai cum să mă faci să te uit,

ești mult prea adânc înfiptă în mine,

când ție ți-e bine mie mi-e bine

pe mine ascultându-mă de tine ascult.

N-ai cum să încerci să te rupi,

nu poți păși contra mersului meu,

golul din mine tu îl astupi,

tu, ușurarea-mi de tot ce e greu.

 Nu-ți poți nega fericirea

negându-mi dreptul de-a te iubi,

le-ai smulge ochilor tăi strălucirea

și-a ochilor mei strălucire-ar pieri. 

Toamna

Cum altfel

să ne bucurăm

de toamnă

decât lăsând-o

să facă 

ce vrea 

cu soarele

cu cețurile

cu ploile ei,

se pricepe bine

toamna

să se joace 

cu bucuriile noastre,

ba le îngheață

ba le însorește,

ba le adună

ba le risipește,

că așa e ea

toamna

capricioasă

de parcă

ar fi om...

Să știm...

Se rupe timpul în secunde

să știm ce este veșnicia,

se-mparte spațiul în oriunde

să știm deplin ce e magia.

Se rupe omul în cuvinte

să știm ce este o tăcere,

ne arde viața, rug fierbinte

să știm ce e o mângâiere.

Nesfârșirea

Cât de

fără sfârșit

putem fi

uneori,

până la nori

până la ceruri

și mai departe,

uneori

nesfârșirea

începe cu noi.

Gustul viselor pierdute

Au un gust aparte

visele pierdute,

nu seamănă

cu niciun gust

gustul lor,

ceva

între

lacrimă

și 

dor

Ești

Locul gol

lăsat de tine

păstrează forma ta

zâmbește cu zâmbetul tău

îți plânge plânsul

mișcările lui

sunt mișcările tale,

tu ești

deplin

și acolo

unde lipsești.

De vrei să fii

De vrei să fii nor

fii nor,

îți voi spune:

picură ploaie caldă

peste ochii mei,

de vrei să fii ploaie

fii ploaie,

îți voi spune:

udă-mi lacrimile

care stau să plângă,

de vrei să fii lacrimă

fii lacrimă,

îți voi spune:

stropește-mi uitările

care vor să mă usuce,

de vrei să fii uitare

fii uitare,

îți voi spune:

tu ești

lacrimă

și ploaie

și nor.

Îmbrățișările noastre

În tot

ce ne spun

îmbrățișările noastre

n-au nevoie de gramatică,

n-au acorduri de făcut,

virgule de pus

sau puncte,

îmbrățișările noastre

se exprimă cursiv

cuvânt după cuvânt,

gest după gest,

gând după gând,

ele

îmbrățișările noastre

știu o limbă

vorbită

numai de noi. 

Tainică toamna

Toamna

cum vrea ea

ne învăluie

cu ce vrea ea

că așa e toamna

bogată și în surprinderi

așa e ea

acum însorită

peste un minut plouată

și mai e

tainică toamna

purtând în ploi

ascunse parfumuri de lavandă.

Umbra

În lipsă de tine

mă reprofilez,

cobor în umbra-mi

și o urmez,

devin subțire,

doar un contur,

alunec straniu

peste tot ce-i în jur,

nepalpabil și mut

de nimeni știut

te caut, te caut

ca pe un vis pierdut.

Cerul meu imens

Nici nu mai știu

dacă începe

sau sfârșește

cerul

cu tine,

și cum aș putea ști

când

tot cerul meu 

imens

ești tu.

De-aș fi fost...

De-aș fi fost o adiere

te-aș fi-nvăluit ușor

însoțindu-te oriunde

ca pe sfinte nimbul lor,

de-aș fi fost seninul zării

te-aș fi-nseninat mereu,

cale ți-aș fi fost o viață

dac-aș fi fost curcubeu...

Tu, doar tu...

Tu

care ai așezat

 alt soare

deasupra zilelor mele

tu

care-mi luminezi

cu lumini 

de nimeni știute

nopțile

tu

doar tu

poți

acum

să iei de mână veșnicia

și să intri cu ea

în fiecare

clipă

a mea...

Întrebare

Oare

unde ne duc

pașii

pe care

nu i-am făcut...?

Ascunsă în toamnă...

Ascunsă

în galbenul toamnei

crezi

că nu te văd,

topită

în aroma gutuilor

crezi

că nu te simt,

intrată

în picăturile ploilor

crezi

că fug de ploi,

pitită

în dansul frunzelor

crezi

că poți pleca,

plecată

în vraja toamnei

crezi

că poți uita...