Iau timpul,
il aranjez
zi langa zi,
amintire langa amintire
si in fata mea
apari tu,
te misti fara sa-ti pese
ca esti
doar o inchipuire,
imi spui ca ma iubesti
ca si cum n-ar exista
cateva ierni intre noi,
iar eu,
ametit,
nici nu mai stiu
de unde sa iau
zambetul acela cu care ma chemi,
iti vad,
iti aud chemarea,
si ma bucur,
si'o ascult
dar
ori de cate ori
ajung langa tine
tu dispari
sa reapari apoi
acolo
de unde'am plecat,
si tot asa
ca'ntr-un joc neinteles
in care
lipsind de peste tot
esti peste tot prezenta .
Nu conteaza de cate ori fuge ci conteaza ca intotdeauna se intoarce... Frumoasa tare povestea aceasta de dragoste, de la poezie cred ca ai putea cu foarte mare usurinta sa treci la proza, ai avea acelasi succes :)
RăspundețiȘtergere