noi

să rătăcim

să rătăcim

ziua

păsările

să ne țină de urât

noaptea

stelele 

să ne ghideze

și noi

să nu ne oprim

să rătăcim

să rătăcim...

despre nepătruns

opusul nepătrunsului

îl aflăm

atunci când

privind un apus

știm ce se întâmplă

tu îmi ești mal

când

departe de lume

uitând de mine

mă pierd pe val

de nu știu unde

sfidând secunde

tu îmi ești mal.

noapte de toamnă

Oare

cum o fi arătând

toamna

noaptea?

o fi fiind

mai timidă

și mai tristă?

uneori

uneori

ochii noștri

 de  prea mari frumuseți copleșiți

nu mai înțeleg nimic

și lasă totul

în grija sufletului...

m-ai învățat

m-ai învățat

să-ți știu cuvintele

încă înainte

de a le rosti,

m-ai învățat

să știu

tot ce vei vrea

să-mi spui...

Tu, Doamne, Tu

eu vreau

Tu m-ajuți

eu privesc

Tu mă încânți

eu merg

Tu mă îndrepți

eu  iubesc

Tu  iubești

eu sunt eu

Tu mă-ntregești.

frumusețe

e atât de imensă

frumusețea 

uneori

încât

o putem înțelege

numai 

cu ochii închiși.

Despre inimă

Oriunde

ai alerga

și oricât de repede

de inima ta

n-o să te poți

îndepărta...

toamna, frunzele...

Oare

de ce

credem noi

că toamna

frunzele plâng

când

 galbene cad?

Ele

nu fac

decât

să facă loc

altor frunze

mai verzi,

un verde de jad.

Vor să ne spună

toamna

frunzele

cât de primăvăratice

ne pot fi

căderile.

ne suntem rai

iubita mea

când prin grădini

cu flori albastre

și cu crini

noi ne plimbăm

ne suntem rai

eu nu am altul

nici tu n-ai...

tu

ce mult

semeni cu tine

cea

din visele mele...

Primăvara dinaintea iernii

când vrem

putem însori toamna

și putem

 să facem din ea

  primăvara

dinaintea iernii...

când plâng florile

ce frumoase-s

și când plâng 

florile

ele nu au lacrimi

când plâng

florile

își revarsă

ca un potop

peste tristeți

culorile...