Cuvintele șoptite

Cuvintele

pe care

parcă

nu găsim curajul

să le rostim

dar nici nerostite

n-am vrea să rămână

cuvintele acelea

duios

le șoptim...

Înalță-mă!

Înalță-mă

cum numai tu reușești

fără să-ți pese de nimic

de gravitație

de orizonturi

sau de greutăți omenești.

Însorește-mă

Însorește-mă

cum numai tu reușești

fără să ții cont de nimic

de puncte cardinale

de furtuni

sau de poli pământești.

Dreptul de a fi fericiți

Dreptul nostru

de a fi fericiți

e un drept 

inalienabil

pe care

orice stea

orice munte

orice mare

orice floare

ni-l apără

cu-nverșunare.

iarna

Iarna

are farmecul ei

ne îndeamnă

spre fulare

căciuli

haine groase,

spre sănii

patine 

sau schi

dar

mai ales

cu sporită căldură

ne îndeamnă

unii spre alții.

O constatare

Cele mai frumoase întrebări

sunt acelea

care se adâncesc

în

 de neaflat răspunsuri...

visez toamna

visez toamna

acum

când stă să treacă

visez toamna

privind spre iarna

care o să-mi placă...

noi

să rătăcim

să rătăcim

ziua

păsările

să ne țină de urât

noaptea

stelele 

să ne ghideze

și noi

să nu ne oprim

să rătăcim

să rătăcim...

despre nepătruns

opusul nepătrunsului

îl aflăm

atunci când

privind un apus

știm ce se întâmplă

tu îmi ești mal

când

departe de lume

uitând de mine

mă pierd pe val

de nu știu unde

sfidând secunde

tu îmi ești mal.

noapte de toamnă

Oare

cum o fi arătând

toamna

noaptea?

o fi fiind

mai timidă

și mai tristă?

uneori

uneori

ochii noștri

 de  prea mari frumuseți copleșiți

nu mai înțeleg nimic

și lasă totul

în grija sufletului...

m-ai învățat

m-ai învățat

să-ți știu cuvintele

încă înainte

de a le rosti,

m-ai învățat

să știu

tot ce vei vrea

să-mi spui...

Tu, Doamne, Tu

eu vreau

Tu m-ajuți

eu privesc

Tu mă încânți

eu merg

Tu mă îndrepți

eu  iubesc

Tu  iubești

eu sunt eu

Tu mă-ntregești.

frumusețe

e atât de imensă

frumusețea 

uneori

încât

o putem înțelege

numai 

cu ochii închiși.

Despre inimă

Oriunde

ai alerga

și oricât de repede

de inima ta

n-o să te poți

îndepărta...

toamna, frunzele...

Oare

de ce

credem noi

că toamna

frunzele plâng

când

 galbene cad?

Ele

nu fac

decât

să facă loc

altor frunze

mai verzi,

un verde de jad.

Vor să ne spună

toamna

frunzele

cât de primăvăratice

ne pot fi

căderile.

ne suntem rai

iubita mea

când prin grădini

cu flori albastre

și cu crini

noi ne plimbăm

ne suntem rai

eu nu am altul

nici tu n-ai...

tu

ce mult

semeni cu tine

cea

din visele mele...

Primăvara dinaintea iernii

când vrem

putem însori toamna

și putem

 să facem din ea

  primăvara

dinaintea iernii...

când plâng florile

ce frumoase-s

și când plâng 

florile

ele nu au lacrimi

când plâng

florile

își revarsă

ca un potop

peste tristeți

culorile...

despre iubire

cine

având fantezie bogată

spune că știe

să descrie 

iubirea

nu a iubit niciodată.

noi printre astre

m-am aliniat

cu astrele

te-am luat

și pe tine

împreună

împlinim destine

ale noastre

noi

aici

printre astre...

când

când

uneori

parcă de nicăieri

ceva 

în mintea ta

sună

ca telefonul

și întreaga lume

parcă se oprește

și tu

ai da orice

să nu mai pornească

atunci

parcă

ții

cel mai mult

la cine ești...

..și noi, nemărginiți

...și doar

lumina aceea

ne mai învăluia

lumina aceea

de început de lume

topindu-ne

și cerul

cu el ne-amesteca

și noi

de ceruri fericiți

noi

 nemărginiți.

trăim...

trăim

trăim

și dintr-o dată,

fără să știm  de ce

și de unde

vine peste noi

buluc

un minut

căruia

nu-i mai ajung

șaizeci de secunde.

despre toamnă

ca să înțelegem

bine

toamna

cu toate ale ei

trebuie să fim

în deplină cunoștință de cauză...

Taina stelelor

noi doi

noi doi

în miez de noapte

spre taina stelelor privim

și știm

și știm

că nu se poate

răpiți de taină să nu fim...

toamnă peste tot

toamnă aici

toamnă acolo

toamnă peste tot

dar nouă

ce ne mai rămâne?

Sfat

când viața

nu mai dă semne de viață

e indicat

să ne adresăm

unui fulg de nea

el

ne va scrie

cea mai sigură

și ieftină

rețetă.

nicicând

un gând

nicicând

să nu te-apese:

că s-ar putea

cândva

să nu-mi mai pese...

nu numai toamnă

dacă ar fi

să ne luăm

doar

după cum cad frunzele

toamna

nu am înțelege nimic

din scurgerea

anotimpurilor.

Toamna și tu

ascunsă

în culorile toamnei

crezi

că nu te văd

intrată

în aroma gutuilor

crezi

că nu te simt

retrasă

în zbuciumul norilor

crezi

că nu mă zbucium

diluată 

în picurii ploii

crezi

că nu am lacrimi

înălțată

în căldura soarelui

crezi

 că nu mi le zvânt

pierdută

în vârtejul vântului

crezi

că n-amețesc

pitită

în dansul frunzelor

crezi

că poți pleca

plecată în vraja toamnei

crezi

că poți uita....

O explicație a toamnei

Cred că

toamna

se întâmplă

că cineva

presară pulbere de fier ruginit

peste păduri

și livezi

și copaci singuri

de aceea

frunzele lor

se colorează

cum se colorează

și îngreunate de pulbere

nu mai au ce să facă

și cad.

dacă

dacă

fiecare om

și-ar urma

încrezător

steaua

întregul pământ

ar fi 

o constelație.

E toamnă!

o frunză

desprinsă de ramul ei

coboară plutind

ezită

se răzgândește

se întoarce 

 se răzgândește 

plutește

ușor

cu un ochi

spre ram

cu altul

spre pământ,

o frunză

plutind

nu mai știe

încotro s-o ia,

e toamnă!

rețetă

Rețetă

pentru înseninări:

ingrediente

una bucată cer,

soare cât cuprinde,

cinci sau șase nori.

Mod de preparare:

se ia soarele

se așează 

într-un colț al fundalului albastru

după care

se potrivesc norii

astfel încât

pe seninul cerului

culorile lor

luminate de soare

să fie

cât mai dulci.

A se consuma

de preferință

tot timpul vieții.

haiku

o frunză plutind

într-un dans doar al ei

zâmbetul toamnei

toamnă, toamnă

doamnă

toamnă 

uimitoare

toarnă-ne vin 

în pahare

și dulcețuri

în borcane

curcubeu

sub plânse gene

și zâmbește-ne

alene

și du-ne

departe-n zare

printre păsări călătoare

toamnă

doamnă

uimitoare...

pașii tăi

împlinindu-și

un destin

pașii tăi

nu merg

nu vin

lipiți de-ai mei

sunt

pașii tăi...

...prin lumea asta frământată

iată

că pășim deodată...

Străpunge-mă, Doamne!

Din înalturi cerești 

în mângâiere deplină

străpunge-mă Doamne cu săgeți de lumină

din înălțimi cerești

molipsește-mă de iubirea cu care mă iubești.

și nu mai știu

sunt un val de mare

văd cum

mă apropii de țărm

la 10 metri

la 5

la 1 metru

mă sparg

mă împrăștii

și nu mai știu 

nu mai știu

cui aparțin,

țărmului

sau mării..

Dacă vrem să aflăm

Dacă vrem să aflăm

cum suntem

ne uităm în oglindă,

dacă vrem să aflăm

cine suntem

ne uităm la ce facem...

Tu

tu

ca o primăvară

venind acum

spre mine

prin toamna de afară...

Sunt un val

Sunt un val

ce-și caută marea,

nu știu ce m-a rătăcit,

poate vântul, 

poate zarea,

sau m-a rătăcit chemarea

spre oceanul nesfârșit...

...sunt un val

ce-și caută marea.

vara fără tine?

vara fără tine?

ca valul

fără mare.

toamna fără tine?

toamna fără tine?

ca pomul

fără rod.

Noi

Nu ne pierdem

în detalii,

dar nici nu le ignorăm,

le trăim

împletite

cu lucrurile importante,

toate

ne întregesc

în fel firesc

iubirea.

pe mâna toamnei

mă las

pe mâna ta

toamnă

am încredere în tine

știu

că mă vei duce

în ceață

numai după ce

de mână

mă vei plimba

pe aleile tale

cu frunze dansând

prin grădinile tale

cu aromă de gutui

prin viața ta

frumos colorată

și că

ajunși totuși

în ceață

în ceață

nu mă vei lăsa 

niciodată.

despre ce e clipa

clipa

intervalul

repede trecător

dintre două înfățișări

ale aceluiași lucru...