toamnă, toamnă

doamnă

toamnă 

uimitoare

toarnă-ne vin 

în pahare

și dulcețuri

în borcane

curcubeu

sub plânse gene

și zâmbește-ne

alene

și du-ne

departe-n zare

printre păsări călătoare

toamnă

doamnă

uimitoare...

pașii tăi

împlinindu-și

un destin

pașii tăi

nu merg

nu vin

lipiți de-ai mei

sunt

pașii tăi...

...prin lumea asta frământată

iată

că pășim deodată...

Străpunge-mă, Doamne!

Din înalturi cerești 

în mângâiere deplină

străpunge-mă Doamne cu săgeți de lumină

din înălțimi cerești

molipsește-mă de iubirea cu care mă iubești.

și nu mai știu

sunt un val de mare

văd cum

mă apropii de țărm

la 10 metri

la 5

la 1 metru

mă sparg

mă împrăștii

și nu mai știu 

nu mai știu

cui aparțin,

țărmului

sau mării..

Dacă vrem să aflăm

Dacă vrem să aflăm

cum suntem

ne uităm în oglindă,

dacă vrem să aflăm

cine suntem

ne uităm la ce facem...

Tu

tu

ca o primăvară

venind acum

spre mine

prin toamna de afară...

Sunt un val

Sunt un val

ce-și caută marea,

nu știu ce m-a rătăcit,

poate vântul, 

poate zarea,

sau m-a rătăcit chemarea

spre oceanul nesfârșit...

...sunt un val

ce-și caută marea.

vara fără tine?

vara fără tine?

ca valul

fără mare.

toamna fără tine?

toamna fără tine?

ca pomul

fără rod.

Noi

Nu ne pierdem

în detalii,

dar nici nu le ignorăm,

le trăim

împletite

cu lucrurile importante,

toate

ne întregesc

în fel firesc

iubirea.

pe mâna toamnei

mă las

pe mâna ta

toamnă

am încredere în tine

știu

că mă vei duce

în ceață

numai după ce

de mână

mă vei plimba

pe aleile tale

cu frunze dansând

prin grădinile tale

cu aromă de gutui

prin viața ta

frumos colorată

și că

ajunși totuși

în ceață

în ceață

nu mă vei lăsa 

niciodată.

despre ce e clipa

clipa

intervalul

repede trecător

dintre două înfățișări

ale aceluiași lucru...

Fermecătoare toamna...

Ambițioasă

fermecătoarea toamnă

nu ține cont

de nimic

și de nimeni,

ea își vede

de culorile ei

grijulie

să nu-i scape

vreuna.

Fără tine viața?

Fără tine viața?

Absurdă întrebare!

Un fel de:

”oare durerea de ce doare?”

nedezlipit

te așteptam

nedezlipit

cu gânduri mii

la umbra gândului

că ai să vii

și ai venit...

asemănare

ce mult seamănă

anotimpul

 pe care noi îl numim toamnă

cu un ceai

pe care-l numim cu lămâie

aromat

călduț

dulce-acrișor

galben spre roșu

sau

roșu spre galben

după gust.

ce vrea toamna

să nu crezi

iubito

că dacă toamna te face

să-ți mai pui un pulovăr

ea

vrea

să te-ndepărteze

cu încă o haină

de mine,

nu vrea!

ce vrea

e

să te apropie

cu încă o privire

de căldura mea...

Constatări

unde este o pânză

e și un păianjen.

unde este un dor

e și o iubire,

unde este o lacrimă

e și o speranță...