despre iubire

cine

având fantezie bogată

spune că știe

să descrie 

iubirea

nu a iubit niciodată.

noi printre astre

m-am aliniat

cu astrele

te-am luat

și pe tine

împreună

împlinim destine

ale noastre

noi

aici

printre astre...

când

când

uneori

parcă de nicăieri

ceva 

în mintea ta

sună

ca telefonul

și întreaga lume

parcă se oprește

și tu

ai da orice

să nu mai pornească

atunci

parcă

ții

cel mai mult

la cine ești...

..și noi, nemărginiți

...și doar

lumina aceea

ne mai învăluia

lumina aceea

de început de lume

topindu-ne

și cerul

cu el ne-amesteca

și noi

de ceruri fericiți

noi

 nemărginiți.

trăim...

trăim

trăim

și dintr-o dată,

fără să știm  de ce

și de unde

vine peste noi

buluc

un minut

căruia

nu-i mai ajung

șaizeci de secunde.

despre toamnă

ca să înțelegem

bine

toamna

cu toate ale ei

trebuie să fim

în deplină cunoștință de cauză...

Taina stelelor

noi doi

noi doi

în miez de noapte

spre taina stelelor privim

și știm

și știm

că nu se poate

răpiți de taină să nu fim...

toamnă peste tot

toamnă aici

toamnă acolo

toamnă peste tot

dar nouă

ce ne mai rămâne?

Sfat

când viața

nu mai dă semne de viață

e indicat

să ne adresăm

unui fulg de nea

el

ne va scrie

cea mai sigură

și ieftină

rețetă.

nicicând

un gând

nicicând

să nu te-apese:

că s-ar putea

cândva

să nu-mi mai pese...

nu numai toamnă

dacă ar fi

să ne luăm

doar

după cum cad frunzele

toamna

nu am înțelege nimic

din scurgerea

anotimpurilor.

Toamna și tu

ascunsă

în culorile toamnei

crezi

că nu te văd

intrată

în aroma gutuilor

crezi

că nu te simt

retrasă

în zbuciumul norilor

crezi

că nu mă zbucium

diluată 

în picurii ploii

crezi

că nu am lacrimi

înălțată

în căldura soarelui

crezi

 că nu mi le zvânt

pierdută

în vârtejul vântului

crezi

că n-amețesc

pitită

în dansul frunzelor

crezi

că poți pleca

plecată în vraja toamnei

crezi

că poți uita....

O explicație a toamnei

Cred că

toamna

se întâmplă

că cineva

presară pulbere de fier ruginit

peste păduri

și livezi

și copaci singuri

de aceea

frunzele lor

se colorează

cum se colorează

și îngreunate de pulbere

nu mai au ce să facă

și cad.

dacă

dacă

fiecare om

și-ar urma

încrezător

steaua

întregul pământ

ar fi 

o constelație.

E toamnă!

o frunză

desprinsă de ramul ei

coboară plutind

ezită

se răzgândește

se întoarce 

 se răzgândește 

plutește

ușor

cu un ochi

spre ram

cu altul

spre pământ,

o frunză

plutind

nu mai știe

încotro s-o ia,

e toamnă!

rețetă

Rețetă

pentru înseninări:

ingrediente

una bucată cer,

soare cât cuprinde,

cinci sau șase nori.

Mod de preparare:

se ia soarele

se așează 

într-un colț al fundalului albastru

după care

se potrivesc norii

astfel încât

pe seninul cerului

culorile lor

luminate de soare

să fie

cât mai dulci.

A se consuma

de preferință

tot timpul vieții.

haiku

o frunză plutind

într-un dans doar al ei

zâmbetul toamnei