Suntem suflete

 

nu suntem atomi

strânși în molecule

molecule

strânse în țesuturi

țesuturi

strânse în organe

suntem suflete

strânse în oameni.

Graba

 

ne grăbim

spre nicăieri

mâine

parcă va fi 

ieri

și speranțele 

le vrem

într-un timp

mereu etern...

uneori toamna

 

uneori toamna

ca o chemare

spre raze de soare

trecute

și viitoare...

Lumini stelare

 

suntem alcătuiți

din un fel de lumină stelară

care,

în copii, părinți și bunici,

coboară

să vadă

ce se mai întâmplă

pe-aici...

o clipă

 

cum putem veșnici

o clipă?

neuitând-o! 

Farmecul toamnei

 

Că

a sosit toamna

e mai fermecător decât

a trecut vara,

vara nu a trecut,

ea doar s-a furișat

în culorile

și aromele

și bucuriile

toamnei care a sosit...

Iarăși a venit toamna

 

Umbrele se alungesc,

zi după zi,

frunzele îngălbenesc,

frunză după frunză,

ploile se întristează,

fluturii zboară de-a valma,

dorurile dor

dor după dor,

melcii se retrag în casele lor,

 a venit toamna...

Neuitare

 

să fie

această uitare

drumul care

mă îndreaptă spre tine?

atunci

”vreau să te uit!”

strig

”vreau să te uit

ca să ajung

cu doru-mi prelung

acolo

dincolo de zare

acolo

unde știu că ești:

în neuitare.”

Miracol

 

când visele

și zilele

mi se amestecă

și nu le mai știu separa

atunci

miracolul

de a atinge infinitul

e la îndemâna mea.

Vis

 

când un vis

de nedescris

nu-ți mai dă pace

nu-ți mai rămâne decât

cu prefăcută nepăsare

să-i faci loc

în neuitare...

Înflorită primăvară

 

Primăvară, primăvară

colorată

și sprințară

vino

vino

iar și iară

și în suflet

și afară

vino

și ne înconjoară

înflorită primăvară.

privirile...

Privirile

cum știu ele

să se așeze

în locul cuvintelor

atunci când nu le mai găsim...

 

Rugăciune

 

Lasă-mă să Te găsesc

fără să Te caut

lasă-mă să Te caut

ca să nu Te pierd !

Paradox

 

în momentele în care

vrem să fim lăsați singuri

în momentele acelea

parcă am vrea

ca toată lumea

acolo unde e ea

să fie cu noi...

ce ne rămâne...

 

ce ne rămâne

din tot ce-am pierdut?

un sfârșit?

un alt început?

secunda

 

secunda

ce rost are

să ne străduim 

s-o gândim

când

după ce-i rostim

prima literă

până să ajungem la ultima

ea

secunda

nu mai există...

...și totuși timpul

timpul insistă  

fără să-i pese

să ne apese...

partea de iubire

 

lasă să vină spre mine

partea de iubire

ce mi se cuvine...