vineri, 28 septembrie 2012

albastru

”albastrul meu”
îmi spui mereu
”tu ești albastrul meu”
și vreau să fiu
mai mult decât cerul
oriunde ai fi 
să cobor
liniștitor
 să te înconjor
să-ți fiu seninul 
să-ți fiu deplinul
eu
mereu
albastrul tău...

miercuri, 26 septembrie 2012

Viața aici

Ne risipim
fără să știm
între destin și întâmplare,
ne aruncăm
făr s-adăstăm
în chiar vârtejul cel mai mare,
uităm de cer
și-un chin stingher
ne-nvăluie înșelător,
ne-ademenesc
și ne uimesc
fantasme care-apoi ne dor,
pășim grăbiți
nestingheriți
spre mlaștini de iluzii-adânci,
ne adâncim
și nu simțim
cum ne târâm hilar pe brânci,
înaintăm
ne cățărăm 
pe ascuțișuri de cuțit,
trăim, murim
murim, trăim
între aici și infinit.

vineri, 21 septembrie 2012

Tu în toamnă

ascunsă
în aurul toamnei
credeai
că ești ascunsă,
intrată
în aroma gutuilor
credeai
că nu te simt,
retrasă
în zbuciumul norilor
credeai
că nu mă zbucium,
amestecată
cu picurii ploilor
credeai
că nu te văd,
pierdută
în vârtejul vântului
credeai
că n-amețesc,
pitită
în dansul frunzelor
credeai
că poți pleca,
plecată
în vraja toamnei
credeai
că poți uita.

luni, 10 septembrie 2012

HAIKU

                                                haiku 71
                                         Cu bune sau nu
                                          apărători de vise,
                                          oameni suntem toți.

                                                haiku 72
                                        Îngălbenită,
                                        iese toamna din vară
                                        în dans de frunze.

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Trăiește-mă!

Adoarme-mă în tine, acolo mi-e-așternutul,
și nopțile acolo își au liniștea lor,
și orice vis acolo își are începutul,
cum orice iubire începe într-un dor.

Trezește-mă în tine, acolo-i locul meu, 
nu mă lăsa afară, pradă dimineții,
vreau să înfrunt clipa știind că-mi va fi greu,
dar luminat de faru-ți în negurile ceții.

Trăiește-mă în tine, acolo-i viața mea,
secundele mele acolo-și au clepsidra,
altfel dacât în doi de-acum nu vom putea
iubirii noastre, noi, să îi croim hlamida.

miercuri, 5 septembrie 2012

Dar ceresc

dedicată unei mame care a crescut 11 copii
Cât ne sunt vii bătrânii,
noi, trecătorii tineri
chiar pulberea țărânii
să le-o-nflorim în lujeri
de crini sau de petunii,
și cu lumina lunii
să-i ocrotim să pară,
în noaptea lor stelară,
aproape de-asfințit,
să nu-i lăsăm să plângă,
au plâns destul o viață
trecând mereu pe lângă
plonjări în infinit,
căci eram noi aici,
ei au rămas cu noi,
au vrut să ne-ocrotească
de vânturi și de ploi,
de zbateri în noroi
au vrut să ne-ocrotească,
și chiar ne-au ocrotit.
Acuma ei așteaptă
un viitor trecut,
știind că se îndreaptă
spre tot ce i-a durut
și răscolit o viață,
acuma ei așteaptă
durută despărțirea
de tot ce au iubit.
Cât ne sunt vii bătrânii,
iubindu-i cum ne iubesc,
noi, trecătorii tineri
să ne-mplinim menirea
primindu-le iubirea
ca pe un dar ceresc.


luni, 3 septembrie 2012

Dorințe

mă-nnebunesc 
dorințe 
când mă gândesc
la tine
și orice mișcare
îmi pare 
lascivă
totul în jur
capătă contur
de trup al tău
seninul cerului
îți fură chipul
rotunjimile dealurilor 
sânii
curgerea apelor
privirile
zborul păsărilor 
zâmbetele
tăcerea lebedelor
lacrimile
negrul nopților
părul
lumina zilelor
fiorul
ești
peste tot când lipsești