si ploile te iubesc
imi dau seama
dupa cum te'nvaluiesc,
cu grija si cu teama
ca-s reci, si te racesc;
te stiu si ele
si se incalzesc
si se domolesc
ploile rebele
care te iubesc
si vantul te iubeste
si, brusc, se potoleste
sa-ti deschida poteci
acolo pe unde treci
si eu te iubesc
iti poti da seama
dupa cum te ocrotesc,
cu gandul si cu teama
ca-s om, si te ranesc.
Toate poeziile tale sunt superbe insa aceasta le intrece pe toate! :) Esti un izvor de iubire , Teo dor!
RăspundețiȘtergereMa bucura mult aceasta parere a ta despre mine, Adriana. Iti multumesc din inima! Cum iti spuneam candva, aceste incurajari sunt pt. mine ...izvor de inspiratie. Are nevoie iubirea si de astfel de izvoare...
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu multa simpatie!
Si eu care am crezut ca sunt versuri rupte dintr-o melodie, dar nu, sunt desprinse din melodia gandurilor si sentimentelor tale. Sunt foarte romantice, poetice si melodioase! Tine-o tot asa, ai un mare talent, se simte si se dovedeste! ;)
RăspundețiȘtergereIulicik - multumesc pt. aprecieri ...ma voi stradui sa revii...cu ele, deci sa le merit.
RăspundețiȘtergereMult bine iti urez!