niciodată

... niciodată ...

un cuvânt

care

după ce ne uimește

parcă

nu se mai sfârșește

niciodată

niciodată

niciodată...

noi doi

tu și eu

fiecare

suntem celălalt

în egală măsură

dacă n-ai face tu

pasul următor după pasul meu

eu n-aș mai înainta

dacă nu ți-aș întregi eu

zâmbetul

tu n-ai mai zâmbi

dacă n-am fi una

noi doi

nu am mai fi...

Despre imensitate

E atât de minunată

imensitatea asta

care ne înconjoară,

hai să n-o lăsăm

să stea acolo

degeaba;

e simplu să facem asta:

luăm imensitatea din noi

o așezăm frumos

lângă cea de-afară

și gata!

tot timpul tu

când merg

când stau

când plâng

când râd

când pleci

când vii

când dorm

când nu

tot timpul

tu!

ideea de tine

ideea de tine

mi-a venit

în sfârșit

într-o zi

când

gândindu-mă bine

mi-am zis

că

trebuie să existe

cineva

ca tine

și 

după ani

și ani

triști

iată că exiști...

când inima

ce nevoie

mai am

de ochi

să te privesc

de gură

să-ți vorbesc

de pași

să văd cum vii

când inima

pe toate

le poate

înlocui...?

Un fel de fericire...

Fericirea

de a exista

în viața cuiva

ce simplă 

dar ce măreață

fericire.

în inimă

ce închidem

cu lacăt

în inimă

în inimă

rămâne...

Larg infinit

de larg infinit

nimeni n-a murit,

doar noi

din când în când,

mereu renăscând...

În iarbă

întinși

în iarbă

cum stam,

cerul senin de deasupra

și albii lui nori

cu umbre

duios trecătoare

ne mângâiau...