duminică, 7 noiembrie 2010

*VIATA CA UN JOC*

Cadem in sus, ne'avantam in jos,
inversam avanturi intr-un joc hidos
in care plecarea
devine sosire,
in care intamplarea
devine menire, 
uitand de principii mergem inainte
prin aburi de ghiata pe-o ghiata fierbinte,
ne indreptam spre tinte
mergand inapoi,
unu si cu unu nu mai face doi,
adunarea noastra devine scadere
iar cuvantul nostru devine tacere,
credem in iluzii, alungam credinta,
socoteala noastra e nesocotinta,
mergem inainte, mergem inapoi
uitand de divinul ce-l purtam in noi,
inversand avanturi, 
intr-un joc hidos,
nemaistand pe ganduri
ne'avantam in jos ...

4 comentarii:

  1. Egoismul din noi ne determina sa facem lucruri care nu mai tin cont de principii, calcam totul in picioare ca sa ajungem acolo unde ne-am propus si in timp ce avem senzatia ca ne inaltam, defapt ne-avantam in jos...

    RăspundețiȘtergere
  2. da....Adriana , asa este! ai mentionat f bine! Credem ca ne inaltam intr-un lucru, si de fapt.........cadem..........
    "mergem inainte, mergem inapoi
    uitand de divinul ce-l purtam in noi,"
    cam asa se intampla......

    RăspundețiȘtergere
  3. Noroc cu prieteniile ... ele ne readuc avanturile pa fagasul bun! Putem fi dovada!
    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Dor, se pare ca blogul tau a devenit un adevarat club al inimilor si prieteniilor.
    Iulia, te salut si te imbratisez, prietenii lui Dor sunt si prietenii mei :)

    RăspundețiȘtergere