duminică, 28 noiembrie 2010

*VIATA CA O INTALNIRE*

Cat de intamplator
trecand prin viata
ne intalnim
cu cei pe care-i intalnim?
ne zambim de departe
ne privim de departe
vedem cum
din zari diferite
cu vieti diferite
tanjim spre acelasi gand,
ne facem semne,
ne auzim, ne vorbim, ne apropiem,
fiecare cu bucatica lui de viata,
in care fiecare
suntem fericiti si tristi,
linistiti si disperati,
dar ne vorbim, si ne vorbim, 
si ne'apropiem
ramanand fiecare pe coluarul lui de viata,
ne mangaiem tristetile,
ne sporim fericirile,
ne dam mana uneori
de acolo de unde suntem
ramanand ce suntem,
devenind mai mult decat am fost.
E un altfel de iubire
iubirea dintre noi
lumina a iubirii din noi
iubim mai frumos ce iubim
iubindu-ne asa ...
Nu intamplator 
trecand prin viata
ii intalnim 
pe cei care
ne intalnesc.

4 comentarii:

  1. ce poezie superba, Dor!!! Dumnezeu sa te binecuvanteze pentru ceea ce esti!! Esti o fiinta minunata si toti cei de langa tine stiu lucrul acesta! Domnul cu tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu intamplator, un suflet atat de sensibil ne daruieste versuri atat de delicate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimic nu este intamplator in viata, asa cum fiecare obiect isi are utilitatea lui, asa cum fiecare celula a corpului isi are functiunea ei, tot la fel si fiinta isi are menirea ei.
    Cineva spunea atat de frumos ca ,,viata este o scoala a ingerilor'', suntem aici pentru a invata cum sa devenim ingeri insa nu putem invata singuri de aceea avem nevoie unii de ceilalti ,,Nu intamplator trecand prin viata ii intalnim pe cei care ne intalnesc'' pentru ca fiecare persoana pe care o intalnim ne ajuta sa evoluam spiritual.
    Sa ne bucuram asadar de fiecare persoana care apare in viata noastra, sa impartasim cu aceasta bogatia noastra spirituala pentru ca defapt cu cat daruim mai mult cu atat primim mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  4. VA MULTUMESC !!! Dovada ca ceea ce am scris in aceasta poezie este adevarat sunteti chiar voi...!

    RăspundețiȘtergere