Ne-a fost iubirea lege si pedeapsa,
delir amar si dulce bucurie;
stapani eram peste o'mparatie
avandu-te pe tine imparateasa.
Cuprinsi am fost de-o vraja nefireasca,
nu mai stiam de-i vis ori de e viata,
uitaseram ca dragostea ne-nhata
din spate cu ardoare nebuneasca...
Acum ne ispasim pedeapsa crunta
de-a fi glumit cu legile iubirii;
ne'nspina pan'la sange trandafirii,
buchetul tau la ne'ntamplata nunta.
:(
RăspundețiȘtergereDor, poezia aceasta este superba insa e atat de trista :(
Aproape ca-mi dau lacrimile :(
Trista...ca viata...??? Uneori e bine si sa stim sa plangem. Daca n-ar fi lacrima, ce valoare ar mai avea zambetul?
RăspundețiȘtergere:( Da, ai dreptate tu :(
RăspundețiȘtergere