joi, 15 decembrie 2016

tăcerile

cuvintele
cu ele
ne descurcăm
le rostim
le șoptim
le auzim
putem să nu le mai uităm
putem să le-alungăm
ne descurcăm
dar ce facem cu tăcerile?
cum să le rostim?
cum să le-alungăm?
când ele n-au nicio noimă...
...chiar acum
tăcerea mea
e plină de tine
și urlă
cu sunet de clopot din turlă
vibrează totul 
în jurul meu
de-atâta tăcere
vibrez și eu
și nu mai știu
aproape am uitat
cum e să fiu
la ceas târziu
de cuvintele tale legănat.
Acum
când tac
când tăcerea aceasta
e plină de tine
eu ce să fac...?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu