Ce mari ne devin
micile plăceri,
simple mângâieri
mutate-n destin,
un sărut furat,
un zâmbet uitat,
un gest furișat,
o privire dusă,
o lacrimă-ascunsă,
o mână lăsată
peste-o altă mână
semn c-o să rămână
dragostea curată,
o ceașcă de cafea
care poartă-n ea
noroc neștiut
gând necunoscut,
o floare rămasă
uitată pe-o masă,
citită, răscitită
o carte învechită,
o umbră de parfum,
un regăsit album...
...uriașe mângâieri
micile plăceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu