duminică, 25 septembrie 2011

*LINIȘTEA*

cuvintele
cu ele
ne descurcăm noi,
le șoptim,
le rostim,
le auzim,
putem să nu le uităm,
putem să le-alungăm,
ne descurcăm,
dar ce ne facem cu tăcerile?
cum să le rostim?
cum să ni le rostuim?
când ele n-au nicio noimă,
chiar acum
de exemplu
tăcerea aceasta
e plină de tine
și urlă
și-mi sflederește mintea
cu sunet de clopot din turlă
vibrează totul
în jurul meu
de-atâta liniște
vibrez și eu
și nu mai știu
aproape-am uitat
cum e să fiu
la ceas târziu
de cuvintele tale legănat
acum
când tac
când tăcerea aceasta 
e plină de tine
eu ce să fac?

4 comentarii:

  1. ce tacere binecuvintat de vindecatoare au cuvintele din lumea sufletului tau, T.odor...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă numai din lume ar putea fi tăcut pentru un moment ....

    RăspundețiȘtergere
  3. ...si tacerea aceasta
    stie sa ne invete sa ne cunoastem
    sa ne privim in ochi
    sa citim ce cuvintele nu pot spune
    in lipsa lor...
    a cuvintelor
    am invata sa ne imbratisam
    sufletele cantand
    o muzica stiuta doar de el
    am invata sa ne ascultam inimile
    ce bat mai tare cand ne indragostim
    sau isi incetinesc ritmul cand...
    cand acele cuvinte au ranit
    si se asterne tacerea
    este tacerea necuvintelor ...

    RăspundețiȘtergere
  4. @lacrima.lac-mulțumesc
    @1manview-you great...
    @ARIPI ALBASTRE - de unde se vede de câte feluri pot fi tăcerile

    RăspundețiȘtergere