trec ca niște fantome
trenurile prin gara noastră
oameni fantomatici
din ele ne privesc
mirându-se cât de adevărați
putem fi noi
trec spre un tunel
desenat pe peretele muntelui
de lângă gară
intră în perete
zdrobindu-se de tunel
se zdrobesc așa
unul după altul
trenurile fantomatice
care trec prin gara noastră
”oare de ce nu se opresc?”
mă întrebi tu
în timp ce privești indiferentă
trecerea spre tunel
a unui alt tren
”pentru că sunt fantome”
îți răspund eu
”dar noi ce suntem?”
mă întrebi tu
și îmi mângâi curioasă chipul
”noi suntem noi”
îți răspund
în timp ce tu mă tragi grăbită
spre un tren
oprit nu știu cum în gara noastră
”vino repede, nu stă mult”
îmi șoptești...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu