Când cad peste noi
ca de piatră
nori tăvălug
când din țipete
lacrimi grele
ne curg
când parcă simțim
că nu ne rămâne
decât
un rest de suspin
pierdut
între suflet și gât
e bine s-avem pregătit
un colț de cer
și sub el
un câmp înflorit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu