Ne risipim

Ne risipim

fără să știm

între

 destin

și întâmplare,

ne aruncăm

făr”s-adăstăm

în chiar vâretjul cel mai mare,

uităm de cer

și-un chin stingher

ne-nvăluie înșelător,

ne-ademenesc

și ne uimesc

fantasme

care-apoi ne dor,

pășim grăbiți

nestingheriți

spre mlaștini de iluzii-adânci,

ne adâncim

și nu simțim

cum ne târâm jalnic

pe brânci,

înaintăm

ne cățărăm

pe ascuțișuri de cuțit,

trăim murim

murim trăim

între

aici

și

 infinit...