Într-o liniștită de sâmbătă zi
pasul meu spre tine grăbi,
te ajunse și-ți spuse sfios
”ești al frumuseții lumii prinos”
apoi, într-un dans de iubire
în juru-ți țesu mii de fire
cu raze din bolta cerească
de neliniști să te ocrotească.
Într-o liniștită de sâmbătă zi
mi-ai zâmbit. Și răul lumii pieri.
uite ce poate dace un zâmbet :), frumos ...deloc naiv , doar că , din păcate cam uităm să zâmbim ....
RăspundețiȘtergereador sâmbăta :)
cam uităm, sau poate, prea ne lăsăm pe tânjală... :) și eu ador sâmbăta :)
Ștergerecred că ambele :)
RăspundețiȘtergere:)
Ștergere