Mângâie-mă Doamne cu vorba Ta tăcută,
cu adieri ușoare lacrima mi-o șterge,
când lumea îmi dă palme, Tu Doamne mă sărută
și-mi luminează drumul pe care învăț a merge,
împinge-mă din spate, nu mă lăsa să cad,
și orice ezitare, Tu Doamne mi-o alungă
nu mă lăsa în focuri zadarnice să ard,
nu vreau cenușa vremii de-acum să mă ajungă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu