luni, 1 septembrie 2014

Viața ca o cățărare

Drumurile vieții,
trasee neștiute
atacăm pereții
unor creste-abrupte,
urmărim marcaje
ne-osârdim în sus
atârnați de coarda
clipei ce s-a dus,
cățărări absurde
prăbușiri în gol,
dans de paparude
circ amețitor,
dormim prin refugii
ne-odihnim pe stânci,
privind spre iluzii
cât sunt de adânci,
ne topim la soare
înghețăm și-n glas
simțind cum ne doare
fiecare pas,
dar privim înaltul
piscul ne așteaptă,
învingem bezmetic
treaptă după treaptă...
pare a fi totul,
dar iubirea oare
unde-și află locul
în dura cățărare?
să ne fim magistru
fiecare știm,
alpinism sinistru
pe-un munte sublim.

2 comentarii: