duminică, 17 august 2014

în uitare nimic

ce uităm 
cu mintea
ne-amintim
cu trupul
nimic
din ce suntem
nu rămâne
în uitare
nimic!


6 comentarii:

  1. când uiți cu trupul ...își mai aduce aminte mintea??....
    oare ...nu rămâne nimic în uitare??:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu, dacă ne gândim bine nu,,, sau pt. tine da? nu știu...nu cred,,,ce astăzi credem că e uitare mâine poate reveni, și tot așa. Nu-mi amintesc :-) să fi uitat ceva....

      Ștergere
  2. :) frumos răspuns ...
    știi, uneori aș vrea să uit ...să pot lăsa lucrurile în uitare ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uneori toți cred că avem momente din astea, în care ne vine să vrem să uităm cam totul; eu știi cum fac atunci? preț de câteva secunde chiar uit, mă simt atunci altundeva și aproape altcineva,,,dar cum eu vreau să fiu eu, cel care sunt, prefer să îmi ”revin” , și așa îmi prețuiesc mai mult ne-uitările... :)

      Ștergere
  3. sunt convinsă că avem cu toți astfel de momente ...dar știi, fiecare din noi considera prioritar ceea ce i se întâmplă lui/ei...
    bună și varianta ta :)...dar eu ..chiar aș vrea să pot uita anumite lucruri ..să nu mai existe ..să nu revină....
    ah...sunt cam pesimistă azi :)
    p.s....nu te-am stresat cu ale mele comentarii ??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu mai fii pesimistă!!! nici atunci când simți că nu poți fi altfel. În fond optimisul, încrederea, faptul de a ne bine-simți ne sunt la fel de la îndemână....alegerea ne aparține, nu? p.s. - nu m-ai stresat, nu mă stresezi cu ale tale comentarii, dimpotrivă :)

      Ștergere