miercuri, 5 septembrie 2012

Dar ceresc

dedicată unei mame care a crescut 11 copii
Cât ne sunt vii bătrânii,
noi, trecătorii tineri
chiar pulberea țărânii
să le-o-nflorim în lujeri
de crini sau de petunii,
și cu lumina lunii
să-i ocrotim să pară,
în noaptea lor stelară,
aproape de-asfințit,
să nu-i lăsăm să plângă,
au plâns destul o viață
trecând mereu pe lângă
plonjări în infinit,
căci eram noi aici,
ei au rămas cu noi,
au vrut să ne-ocrotească
de vânturi și de ploi,
de zbateri în noroi
au vrut să ne-ocrotească,
și chiar ne-au ocrotit.
Acuma ei așteaptă
un viitor trecut,
știind că se îndreaptă
spre tot ce i-a durut
și răscolit o viață,
acuma ei așteaptă
durută despărțirea
de tot ce au iubit.
Cât ne sunt vii bătrânii,
iubindu-i cum ne iubesc,
noi, trecătorii tineri
să ne-mplinim menirea
primindu-le iubirea
ca pe un dar ceresc.


4 comentarii:

  1. Felicitari mamei care a crescut 11 copii, felicitari autorului pentru perspectiva! :) (Carpe diem!)

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa poezie ! Intr-adevar , mame sunt acele femei care isi cresc copii si nu acele care ai abandoneaza !

    RăspundețiȘtergere