mi-e dor
să-ți fie dor de mine,
să simt venind de unde ești
un zumzet de roi de albine,
să simt din nou cum m-amețești
cu lacrima dorinței tale
de-a fi cu mine iar și iar,
spre-a nu lăsa în repetare
să treacă clipe în zadar,
mi-e dor
ca dorul tău năvalnic,
nestăvilit ca un potop,
să te aducă iar
și tainic
să te așeze într-un loc
numai al tău dintotdeauna,
cum loc pe cer își are luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu