vineri, 30 martie 2012

Noi

mi se pare firesc
să simt că privesc 
cu ochii tăi
tot ce privesc,
să te laşi de mine purtată
cum oxigenul 
e purtat de apă,
mi se pare normal
să nu mai încapă
în sufletul tău
altcineva
cum încap eu,
te înţeleg 
atunci când te temi
să nu mă topesc
nefiresc
în treceri de vremi,
iar eu
ca să nu îţi pierd paşii 
vreodată
mă mut în ţărâna 
de tine călcată,
vezi?
între noi
de despărţire nu-i loc,
suntem lumina
aceluiaş foc.
                                           

4 comentarii: