cuvintele
cu ele
ne descurcăm noi,
le șoptim,
le rostim,
le auzim,
putem să nu le uităm,
putem să le-alungăm,
ne descurcăm,
dar ce ne facem cu tăcerile?
cum să le rostim?
cum să ni le rostuim?
când ele n-au nicio noimă,
chiar acum
de exemplu
tăcerea aceasta
e plină de tine
și urlă
și-mi sflederește mintea
cu sunet de clopot din turlă
vibrează totul
în jurul meu
de-atâta liniște
vibrez și eu
și nu mai știu
aproape-am uitat
cum e să fiu
la ceas târziu
de cuvintele tale legănat
acum
când tac
când tăcerea aceasta
e plină de tine
eu ce să fac?
