dintotdeauna
mi-a plăcut să zbor
agăţat de zborul păsărilor
cel mai mult îmi place să zbor cu şoimii
chem un şoim pe umărul meu
el vine
eu îi spun
"zboară!"
el zboară
iar eu mă agăţ de zborul lui
apoi
în zbor
îi fur ochii
să privesc lumea cu ochii lui
cu ochii şoimului
pare alta lumea privită aşa
dintr-un zbor de şoim
cu ochi de şoim
odată
zburând
te-am zărit
erai departe
dar eu
cu ochii aceia de şoim
şi cu zborul acela
te-am adus aproape
te-am luat cu mine
şi zburai şi tu
şi erai mai frumoasă
de atunci
îţi plac şi ţie şoimii
de atunci
îţi place mai mult să zbori
de atunci
ştim noi
ce strâns îi leagă pe doi
zborul lor împreună
sub aripi de şoim
Foarte frumos acest poem :)!
RăspundețiȘtergeremă simt îndatorat
RăspundețiȘtergere