cei care
nu înțelegeau
de ce te căutam
sub pietre
peste care trec păstrăvi
acum
încep să înțeleagă
acolo e sălașul tău
sub nu știu care piatră
mereu rostogolită
mereu răsturnată
al cărei loc
e peste tot
iar eu
eu unde să te mai găsesc acum
când
oriunde te-aș căuta
sub orice piatră
găsesc numai
nisip răscolit
trec păstrăvi
pe deasupra sălășuirilor tale
trec ca niște săgeți
te caută și ei
Poezie frumoasă, mă simt foarte aproape de aceste zile pe care mi-am petrecut pe mare.
RăspundețiȘtergereÎmi place uitam de peşte cu masca să se strecoare în roci, ascunde ochii mei, eu sunt un pericol pentru ei, chiar dacă, în realitate, mi-ar viziona doar şi să aprecieze bogăţia de culori şi a naturii sale frumoase şi imensa varietate. Dar în viaţă sunt mai mult ca ei .. o "puţin în apărare chiar şi atunci când nu sunt necesare
Un bacio Rita, e grazie !
RăspundețiȘtergerefrumos..:X
RăspundețiȘtergereCe nume haios ai ”Suflet de curvă”, și blogul tot la fel, că te-am citit. Spui multe adevăruri acolo, deși cuvintele, unele, ți-s dure. E bine că putem comunica fiecare ce credem că e bine, și e bine să învățăm unii de la alții, așa că te mai aștept cu mare plăcere!
RăspundețiȘtergere