joi, 26 mai 2011

*TĂCERE ASURZITOARE*

ca apele năvalnice
crescute câteodată
din plin senin
cresc în mine
tristeţi nemărginite
atunci când
cu tăcerea ta asurzitoare
spre răscolitele mele adâncuri
tu mă chemi...

2 comentarii:

  1. Dor, eu știu că darul de a-i face fericiți pe alții e un mare dar. Și tu îl ai. De ce ești atunci mereu nefericit?

    RăspundețiȘtergere
  2. deosebite versuri...felicitari...o zi cat mai linistita

    RăspundețiȘtergere