doi călători cu trenul
eu și tu
acum întâmplător în același compartiment
tu vei coborî la prima
eu doar la capăt
tu îmi povestești ce mult îți plac merele
și-mi povestești
despre durerea ta la gât
eu ți-aș povesti
despre cât de mult te iubesc
dar nu pot
nu am timp
tu vei coborî la prima
și trenul are viteză
și trenul nu vrea să se oprească înainte de a ajunge la prima
să se oprească
să nu mai pornească
să am și eu timp
să-ți spun
cât te iubesc...
Foarte frumos, la fel si celelalte versuri!
RăspundețiȘtergereMulţumesc !!! Mă bucură asemenea aprecieri.
RăspundețiȘtergere