suflet și trup

 

Se spune că

demult tare

cu mult timp înainte de trup

trăia

un suflet

care

pentru a nu muri

a început

să iubească...

Gesturi și cuvinte...

Durata unor gesturi

nu se măsoară

în secunde,

pentru că nu se măsoară,

valoarea unor cuvinte

nu are

cod de bare,

pentru că nu are...

zâmbetul tău

 

zâmbetul tău

cum se așează

ca un fluture

pe sufletul meu...

e toamnă!

 

 Priviți:

e vremea când

florile

se ascund în frunze

 frunzele

se pierd printre fluturi...

...e toamnă!

haiku

 

e septembrie

toamna se furișează

în dans de frunze

Toamna

 

Cât aur

ne dăruiește toamna

ba chiar,

grijulie,

ni-l spală 

cu ploi

ni-l șterge

cu raze

ni-l risipește

peste tot...

Ești

 

Ești

liniștea din muzici

urletul din tăceri

ești

mereu netrecuta

fericire de ieri

ești

clipa viitoare

trăită deja

ești

prezentul meu continuu

ești

nemurirea mea

ești

zâmbet în durere

lacrimă-n surâs

cu vrere ori fără vrere

ești plânsul neplâns

ascunzi în tine taine

de nimeni bănuite

ești

amalgam de vise

încă neîmplinite...

Te plutesc

 

Noi

nu doar ne iubim

pentru că iubindu-ne

plutim

”te plutesc”

este

adevărata noastră

declarație de dragoste.

Imensitate

 

Câtă imensitate

ne înconjoară

hai

să n-o lăsăm

să ne fie

zadarnică.

petala aceea, ultima...

 

cu tine

poate face

ce vrei tu

sufletul meu

te poate așeza

în roz

de nor

sau

val 

de mare

în petale de flori

te poate așeza

în petala aceea

ultima

care întotdeauna

înseamnă

”mă iubește”

Vremile

 

Fac

ce vor ele

vremile

cu noi

ne strigă

ne alungă

ne plouă

ne usucă

ne înfloresc

ne veștejesc

fac

ce vor ele

dar

în graba lor

nici nu-și dau seama

că

din tot ce avem

orice ne-ar face

noi

la suflet nu renunțăm.

despre suflet

 

Dacă vrem să aflăm

cum se măsoară

sufletul

trebuie să luăm un munte

să-l răsturnăm cu vârful în jos

să luăm un ocean

să-l vărsăm peste el

după care

să luăm cerul

să acoperim totul

să privim spre seninul rezultat

și așa 

să aflăm

cum se măsoară

sufletul.

...liniștea...

 

...și liniștea se făcea

mai puternică

decât cuvintele

gândurile 

deveneau zadarnice

noi ne topeam

amestecați

într-un fel de a fi

din care

să ieșim

nu mai vroiam...

septembrie

 

Cândva,

 demult,

când lunile

încă nu aveau nume,

s-au adunat

nouă înțelepți

să dezbată

cum să-i spunem

lunii aceleia,

a noua,

care nu e nici vară

nici toamnă, 

cu zile nici scurte

nici lungi,

și au hotărât ei,

după aprinse dezbateri,

observând-o

timp de o lună întreagă

de dimineața 

până seara

și

de seara

 până dimineața,

au hotărât,

 și așa a rămas,

să-i spunem

septembrie.