Stă să vină primăvara

Stă să vină, stă să vină,

cine-i poate sta în cale?

cu stamine și petale

înflorindu-ne povara,

stă să vină primăvara...

În noaptea asta

În noaptea asta

îți fac

din inima mea

așternut,

așează-te acolo,

ghemuiește-te,

fă-mi și mie loc,

în noaptea asta

învăluitoare legănări

ne vor veghea

nesomnul.

Dor de primăvară

Petalice adieri

străbat necuprinsul

nerăbdătoare

florile toate

își fac loc

în muguri

stând să iasă...

Umbra

În lipsă de tine

mă reprofilez

cobor în umbra-mi

și mi-o urmez

devin subțire

doar un contur

alunec straniu

peste tot ce-i în jur

nepalpabil și mut

de nimeni știut

te caut, te caut

pentru un alt început

Veșnicia

Te joci

cum vrei

cu veșnicia

o fărâmițezi

în mii de clipe

le arunci

apoi

una câte una

spre unde suntem

ca și cum

nimic nu s-ar întâmpla

în clipa aceea veșnică

în care

te lipești de mine.

Atinși de stele

Senzația

că îți pot atinge fericirea

o am

de când,

într-o noapte luminată,

admirând cerul

amândoi

am fost atinși

de stele.

tu, vis

Ce strâns împletite

mi-s visele

cu tot ce faci tu,

strâns,

atât de strâns

încât

nu pot afla

cum

fiecare gest al tău

știe ce visez...

De vrei să fii

de vrei să fii nor

fii nor

îți voi spune:

picură ploaie caldă

peste ochii mei

de vrei să fii ploaie

fii ploaie

îți voi spune:

îmbrățișează-mi lacrimile

de vrei să fii lacrimă

fii lacrimă

îți voi spune:

alungă-mi uitarea

de vrei să fii uitare

fii uitare

îți voi spune:

tu ești

nor

și ploaie

și lacrimă...

Să te privesc

Să te privesc

nu e

așa cum

privesc totul,

să te privesc

de fiecare dată

înseamnă 

să te alcătuiesc

în mine

și apoi,

fericit,

să văd

ce am alcătuit...

Așteptând primăvara

vor înverzi

dealurile

pomii

se vor colora

cum vor ei

iar noi

care indiferenți

nu putem fi

vom înflori...

Apropierile noastre

Apropierile noastre

au alt înțeles,

ele pornesc

de sus

de departe

de unde

nici nu vedem

și încet

ne pătrund

încet

atât de încet

încât

trebuie

să închidem ochii

ca să putem vedea

cât de aproape

ne suntem.

Fereastra cu vedere spre tine

Fereastră cu vedere spre tine,

așa a fost

de la-nceput

fereastra mea,

mai întâi

te-am zărit

un fel de umbră,

treceai repede

în mers de dans

și lumini rămâneau

în urma ta,

eu am ieșit

să-ți zâmbesc,

dar tu

ai avut grijă

să zâmbești

înaintea mea,

încât

nu mi-a rămas decât

să te aduc

aici

la mine

 să-ți arăt

fereastra cu vedere spre tine.

Viața ca o cățărare

Drumurile vieții

trasee neștiute,

atacăm pereții

unor creste-abrupte,

urmărim marcaje

ne-osârdim în sus

atârnați de coarda

clipei ce s-a dus,

cățărări absurde,

prăbușiri în gol,

dans de paparude, 

circ amețitor,

dormim prin refugii

ne-odihnim pe stânci,

privind spre iluzii

cât sunt de adânci,

ne topim la soare

înghețăm și-n glas

simțind cum ne doare

fiecare pas,

dar privim înaltul

piscul ne așteaptă,

învingem bezmetic

treaptă după treaptă...

...pare a fi totul

dar iubirea oare

unde-și află locul

în dura cățărare?

să ne fim magistru

fiecare știm,

alpinism sinistru

pe-un munte sublim.

Omul

Am rădăcini

și aripi,

nu sunt pasăre

nici pom,

sunt om,

dar

înfipt în pământul pe care-l ador

știu și să zbor...

Eu cu mine

Nu-mi place

să fiu singur

când stau

de vorbă cu mine,

de aceea

mă iau și pe mine 

acolo

și

uneori zâmbind,

alteori încruntat

ascult

partea mea dreaptă

cum vorbește

cu partea stângă,

eu

la mijloc,

îmi iau notițe

și apoi

singur

mă retrag

să le descifrez,

nu e ușor,

cei doi

folosind și cuvinte

pe care

nici dex-ul nu le explică,

așa că,

pentru ca să mă lămuresc

mă întorc înapoi

dar acolo

nu mai găsesc 

pe nimeni...

Taine

Cu cât mă apropii

de tine

cu atât

se lărgește totul,

când 

te ating

îmi pare

că pot desluși

tainele

întregului univers.

M-ai învățat să nu mai știu uita

M-ai învățat să nu mai știu uita,

m-ai învățat ce nu e depărtarea,

s-adun din adieri mireasma ta

m-ai învățat, cum briza adună marea.

Te-ai așezat în toate câte-mi plac

și îmi zâmbești de-acolo visătoare,

și parcă nu mai fac eu tot ce fac,

și nici durerea parcă nu mai doare.

Seninuri sau furtuni îmi sunt totuna

acum, când știu să îmi trăiesc menirea,

privind cum noaptea-mbrățișează luna

m-ai învățat ce nu e despărțirea...

Lumea în care vreau să te duc...

În lumea în care

vreau să te duc

florile au aripi

fluturii petale

oamenii trupuri de cer,

în lumea în care

vreau să te duc

cuvintele iau forma

înțelesului lor,

acolo

muntele

e un cuvânt rostit,

simțirile

se adună în curcubee

din care curg

ploi colorate,

în lumea în care

vreau să te duc

visul

este chiar

împlinirea lui...

Despre senin

Seninul

e starea aceea

când

din oamenii care suntem

rămâne doar sufletul

și așa

ușori

ca un gând

ne înălțăm

plutim

spre sublim

ne topim

unindu-ne

cu nesfârșitul...

Senin

ce mult

senin

ne era

și

tandre adieri

peste noi

învelindu-ne

ca un cearceaf

de aer

și noi

fără aripi

zburam...

doi

Cine se uită

la noi

cum stăm

umăr la umăr

vede

cum doi

nu e un număr...

Primăvară ascunsă...

Cine nu știe

că primăvara

stă ascunsă

după zăpezile iernii,

ca un copil nerăbdător,

și de acolo,

plină de dor,

câteodată

ne arată 

 o rază de soare

sau

 o floare,

dar nu are curaj

să iasă

din ascunzătoare

pentru că

primăvara e educată

ea niciodată

nu-și sare rândul,

știe să-aștepte

dar ne știe

și nerăbdarea

de aceea

uneori

cu ochii ei verzi

ne zâmbește

de dincolo de zăpezi...