Îți aduci aminte
câte cuvinte
rămâneau nerostite?
parcă zvârlite
în miez de simțiri
rostirile lor
amuțeau în uimiri
căci
cum să fi numit
senzația aceea de infinit
coborât în noi?
senzația că cerul
se înmulțea cu doi,
și cum să fi rostit
în cuvinte știute
atingerile toate
străluminând diamante?
iubindu-ne nu mai știam
tăceam fără cuvinte
iubindu-ne doar ne iubeam...
...îți aduci aminte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu