viața ca un ascensor

 

viața

e un ascensor

fără butoane

îl dirijează

gândurile noastre

în sus

sau în jos

cum vor ele...

despre veșnicie

 

veșnicia

nu e să înmulțim

până la infinit

secunda

ci

s-o reducem la zero.

Cărările toamna

 

bătătoritele vara

ale pădurii cărări

toamna

sub pași foșnitori.

uitarea

 

mi-a dat bun venit de departe

uitarea

cu brațele ei lungi

m-a-mbrățișat

desferecând secunda

și gândul

și zarea

a așezat 

într-o uimire

tot ce-am uitat...

secundă și veac

 

ce nu ne spunem într-o secundă

ar umple

veacuri de rostiri...

copacii toamnei

 

ce bine informată

e toamna

ea știe exact

locația fiecărui copac...

toamna pădurii

 

ce bine informată

e pădurea

ea știe precis

când vine toamna...

ca o primăvară

 

tu

ca o primăvară

venind acum spre mine

prin toamna de afară...