Te știu demult
de când trăiesc,
poate chiar
mai demult,
de când
primele flori
răsăreau pe pământ
udate
de primele ploi,
doar noi
eram oameni
pe acolo
și
Divinitatea
ne îndemna
să dăm chip iubirii
nemușcând
din fructul otrăvit
bucurându-ne
de raiul
care ne stătea în față
și care,
ca iubirea nostră
fiind
asemenea rugului,
ardea
fără să se consume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu