E iarnă, doamna mea de vis,
e iarnă și tu mi-ai promis
că n-o să lași gerul perfid
să-nghețe între noi un zid,
că vei topi cu focul tău
sloiul părerilor de rău,
apoi cuminți mereu, mereu
vom face foc în șemineu
și vom privi, topiți de dor,
cum intră iarna în decor
cu fulgii ei dansând la geam
și cu scântei sărind din ram
de pom arzând cu pocnet slab,
și cerul, cerul nostru dalb,
ne va răpi și vom uita
că dragostea poate-ngheța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu