noi într-o gară

Trec

ca niște fantome

trenurile prin gara noastră,

oameni fantomatici

din ele ne privesc

mirându-se

cât de adevărați

putem fi noi,

trec spre un tunel

fantomatic și el,

se zdrobesc de tunel

trenurile fantomatice

care trec prin gara noastră,

”oare de ce nu se opresc?”

mă întrebi

și privești

trecerea spre tunel a unui alt tren,

”pentru că sunt fantome”

îți răspund eu

în timp ce tu

 mă tragi grăbită

spre un tren

oprit nu știu cum

în gara noastră

”vino repede! nu stă mult”

îmi șoptești...