M-ai învățat să nu mai știu uita,
m-ai învățat ce nu e depărtarea,
s-adun din adieri mireasma ta
m-ai învățat, cum briza adună marea.
Te-ai așezat în toate câte-mi plac
și îmi zâmbești de-acolo visătoare,
și parcă nu mai fac eu tot ce fac,
și nici durerea parcă nu mai doare.
Seninuri sau furtuni, îmi sunt totuna
acum, când știu să îmi trăiesc menirea,
privind cum noaptea-mbrățișează luna
m-ai învățat ce nu e despărțirea...
mmmm, ce frumos :)
RăspundețiȘtergereai avut profesor bun :)....și tu elev silitor :)
daaaa!!! da? :-)
Ștergere:) da...
RăspundețiȘtergereai scris frumos ..mi-a plăcut felul în care ai dat esență și culoare cuvintelor :)
deci: :) zâmbesc...!!!
Ștergere