Și ploile te iubesc,
îmi dau seama
după cum te-nvăluiesc,
cu grija și cu teama
că-s reci, și te răcesc.
Și vântul te iubește,
și brusc
se potolește,
și-ți deschide poteci
acolo, pe unde treci.
Și eu te iubesc,
îți poți da seama
după cum te ocrotesc,
cu gândul și cu teama
că-s om
și te rănesc...
nici nu ai idee ...ce mult mi-a plăcut :)..ai scris așa mumos ...mi-a mers la suflețel :)...hmm, și nu știu dacă greșesc sau nu ...dar te-am simțit ...aproape :)
RăspundețiȘtergereah...și cred că merge cu :
RăspundețiȘtergerehttp://youtu.be/92WXzuuncFI
;)
hmm...și mai comentez un pic :) iubesc ploaia :)...
RăspundețiȘtergeremmm, de ce crezi că o vei răni ?? de unde vine teama asta ??
nu e teamă,,,cred că nu e teamă, în fond așa se întâmplă fără să vrem, ne rănim, chiar dacă puțin, din când în când unii pe alții,,,mai ales cei care se iubesc (e un adevăr al iubirilor pe care e bine să-l recunoaștem)...deci nu e teamă, e un fel de constatare plină de teamă,,cam așa. :)
ȘtergereCu fiecare gand ce de la tine ajunge,dispare orice teama ce inima imi raneste si-n suflet ca o adiere simt doar ecoul vocii tale ..o dulce mangaiere ce in pieptul meu alunga umbre de durere si lasa pace.. Dor..
RăspundețiȘtergereLory...Lory...Lory minunată Lory, la fel îți scriu și eu.
Ștergere