M-ai învățat să nu mai știu uita,
m-ai învățat ce nu e depărtarea,
s-adun din adieri mireasma ta
m-ai învățat, cum briza-adună marea.
Te-ai așezat în toate câte-mi plac
și îmi zâmbești de-acolo visătoare,
și parcă nu mai fac eu tot ce fac,
și nici durerea parcă nu mai doare.
Seninuri sau furtuni, îmi sunt totuna
acum, când știu să îmi trăiesc menirea,
privind cum noaptea-mbrățișează luna
m-ai învățat ce nu e despărțirea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere:) Lory...
Ștergere............. .:)
ȘtergereCand tot ce ma inconjoara tace
RăspundețiȘtergeretu esti dorinta si lumina
in gandul ce te aseaza langa mine..
esti mana invizibila
in fiecare clipa,
ce mangaie cu tandrete calma
şi dilatează inima,
în aşteptarea fericirii ...
de tine este plin acuma timpul meu
si-n tine asteapta ochii
sa vada implinirea,
destinului ce nu cunoaste lacrimi,
doar pasi in doi
pe strazi fara temeri
si doar iubire
ce nu provoaca rani...
Dor..te imbratisez..