zburam

cum mai zburam!

de-atâta zbor

cerul se lărgea

până-n noi

şi noi ne întindeam

până pe tărâmul

de dincolo de ploi

tărâmul acela în care

e numai soare

acolo

 florile

 erau uriaşe

şi culorile 

umpleau eterul

cu o muzică stelară

acolo

 stelele nu se vedeau

se auzeau

dar se vedeau 

sunetele

care pluteau 

ca nişte raze

pe care noi doi

le străpungeam

ca două săgeţi

nu ne trebuia timp

acolo

ca să ajungem

de la o rază la alta

eram 

în toate razele deodată

deşi în fiecare pe rând

şi pe orice stea ne doream

ajungeam

chiar în clipa dorinţei

acolo

râurile curgeau

în jos şi-n sus

iar oceanele pluteau

ca un alt cer deasupra-ne pus

cuvântul

 acolo

în momentul rostirii

înmugurea

iar privirea

în momentul privirii 

înflorea

acolo

aşa era 

şi noi tot zburam

şi de zborul nostru

cerul se lărgea.