Viața aici

Ne risipim

fără să știm

între destin și întâmplare,

ne aruncăm

făr s-adăstăm

în chiar vârtejul cel mai mare,

uităm de cer

și-un chin stingher

ne-nvăluie înșelător,

ne-ademenesc

și ne uimesc

fantasme care-apoi ne dor,

pășim grăbiți

nestingheriți

spre mlaștini de iluzii-adânci,

ne adâncim

și nu simțim

cum ne târâm hilar pe brânci,

înaintăm

ne cățărăm 

pe ascuțișuri de cuțit,

trăim, murim

murim, trăim

între aici și infinit.