ca dorul meu
nu-i dorul nimănui
te chem
te strig
cu chinul gândului
dar din neant
neanturi îmi răspund
și universuri negre
te ascund
firescul tot
se pierde-n nefiresc
în juru-mi parcă numai spini mai cresc
și dornic aștept
al calvarului cui
ca dorul meu
nu-i dorul nimănui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu