tăcerile

cuvintele

cu ele

ne descurcăm

le rostim

le șoptim

le auzim

putem să nu le mai uităm

putem să le-alungăm

ne descurcăm

dar ce facem cu tăcerile?

cum să le rostim?

cum să le-alungăm?

când ele n-au nicio noimă...

...chiar acum

tăcerea mea

e plină de tine

și urlă

cu sunet de clopot din turlă

vibrează totul 

în jurul meu

de-atâta tăcere

vibrez și eu

și nu mai știu

aproape am uitat

cum e să fiu

la ceas târziu

de cuvintele tale legănat.

Acum

când tac

când tăcerea aceasta

e plină de tine

eu ce să fac...?