Se scurge ziua către noapte
și viața, tainic, spre apus,
nimic s-aprindă nu mai poate
sclipirea clipei ce s-a dus,
trăirea intră-n amintire
încă-nainte de-a o trăi,
ne-nghite timpul, și-o uimire
ne stăpânește zi de zi,
uimirea ezitării noastre
de-a fi mai tari decât secunda,
nemaisimțind cum dinspre astre
ne pâlpâie puternic unda
eternității și-a luminii
în care ne este izvorul,
punând într-o coroană spinii,
ne-am inversat viața și dorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu