sâmbătă, 4 ianuarie 2014

...de neuitat!...

De ce oare
despre ziua care
va fi să devină 
de neuitat 
nu ştim că e
de neuitat
chiar în ziua
în care se întâmplă,
de ce
trebuie să treacă
ani peste ea
ca să ne dăm seama,
în amintiri abia,
că e
de neuitat...?

7 comentarii:

  1. pentru ca a uita este ca si cum a inventa din nou.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "a uita este ca si cum a inventa din nou" de acordissimo :-) dar a nu uita, cum e Alina?

      Ștergere
  2. asta e pretul pe care-l platim pentru simplul fapt ca suntem oameni...nu pretuim indeajuns....

    RăspundețiȘtergere
  3. iar faptul ca nu pretuim indeajuns atunci cand trebuie, aduce dupa sine, inevitabil, lacrimi si durere

    RăspundețiȘtergere
  4. depinde...in mare parte complicam totul singuri, Cred ca ar trebui sa ne lasam condusi de instincte primare, apoi...sa nu renuntam la speranta...si nu in ultimul rand sa fim sinceri cu noi insine...ne vom apropia mai mult de fericire...

    RăspundețiȘtergere